«

»

Adrian Erbiceanu – poesis

Adrian ErbiceanuDoar umbra

“Cuvântul spus îşi năruie cuvântul.” Adrian Munteanu

Simt vântul umbrei cum spre somn mă-nclină,
Trecând prin mine – parcă mi-ar vorbi

Cu simplitate, ca şi cum n-ar şti
Complexitatea ei că mă domină.

Să înţeleg, încerc a întregi
Cărările cu vină – fără vină
Trepte întăinuite de lumină

În noaptea ce se-ncumetă spre zi.

M-aştern la drum cu vrerea de-a străbate
Prin Taina grea, ca printr-un vechi descânt,
Prin lumile în mine sigilate…

Dar nu e cer deasupra-mi, nici pământ;
Doar umbra se întinde peste toate

Şi e Cuvântul pus peste cuvânt !

 

 

Mă-ncearcă uite-aşa

Mă-ncearcă, uite-aşa, un dor de ducă prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele – unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor.

Mă cere, uite-aşa, o alternanţă – minuterie pusă pe-un cârlig –
o voce gravitând în rezonanţă
când fără voie mă surprind că strig.

Mă poartă, uite-aşa, o unduire
de aripi…presimţindu-le că-mi cresc
– simptom acut de gravă cumpănire – între ce vreau şi ce am să găsesc.

Mă prinde, uite-aşa, „un nu ştiu cine”,
şi-„un nu ştiu ce” m-atrage spre-nserat, dar glasul tău zvoneşte viu în mine
şi iar mă-ntorc la poarta ta…şi bat…

1 comment

  1. Boris David

    Frumos sonetul. Frumoase ganduri-versuri. Poezia e la ea acasa!

Lasă un răspuns