«

»

George Petrovai – Cuvinte-ncumințite (Pilule fără efecte secundare)

37.Este de mirare insistenţa cu care omul caută raiul, făcându-se în acelaşi timp tartorul poftelor sale.
*
38.Inima omului – terenul de neîncetată confruntare dintre rai şi iad.
*
39.Raiul – inima eliberată după evacuarea necurăţeniei pentru tulburarea liniştii interioare.
*
40.Până şi în grădina Edenului mărul era la mare cinste. Astăzi, întrucât merii din grădinile românilor s-au uscat, aceştia se dau în vânt după cojile edenice.
*
41.Preocupaţi până la obsesie să-şi trăiască clipa, oamenii irosesc marile unităţi ale timpului şi devin ridicoli în faţa eternităţii.
*
42.Prin vrerea divină, întreaga existenţă umană este marcată de două mere: Mărul furat din grădina Edenului şi mărul căzut în grădina ştiinţei lui Newton.
*
43.Omul aleargă spre viitor fie urcat în şaua verbului a şti, fie în şaua verbului a avea.
*
44.Ciclul obligatoriu al vieţii: Nici un om nu se naşte învăţat, însă cu toţii mor neştiutori!
*
45.Deşi toţi oamenii sunt încătuşaţi fără milă de timp, doar nemuritorii pot să le spună compoziţia chimică a aliajului din care-s turnate cătuşele şi locul unde se află cheia pentru deschiderea lor.
*
46.Omul este substanţa rezultată prin amestecul în retorta divină dintre a fost şi va fi, care apoi – după o socoteală mai presus de timp – este turnată în matricea prezentului
*
47. De-atâta grijă pentru sine, omul a ajuns să-şi taie craca de sub picioare.
*
48.Se pare că omul este dispus să-şi iubească semenii de-abia după ce începe să se dispreţuiască pe sine.
*
49.Iubirea femeii trufaşe – lozul câştigător al unei inimi neîncăpătoare pentru câştigul pe care-l pretinde.
*
50.Speranţa – media aritmetică dintre disperare şi nepăsare.
*
51.Într-o economie de piaţă toate lucrurile au preţ, deşi atât de multe dintre ele n-au nici o valoare.
*
52.Ce de lucruri pentru îngrijirea trupului! Şi când te gândeşti că sufletului i se dă atât de puţină atenţie, cu toate că numai el poate să-l facă pe om cu adevărat fericit.
*
53.Bogăţia este pentru om ca roua. Umezeşte corola plăcerii, dar niciodată nu ajunge la rădăcina fericirii.
*
54.Pe oameni mai degrabă îi apropie deosebirile decât asemănările dintre ei.
*
55.De-abia după ce se ating, inimile simt cât sunt de departe una de alta.

 

 

Lasă un răspuns