«

»

Veronica Balaj, fişă de Alex. Cistelecan

A debutat cu reportaje în Orizont, în 1983.
Primele creații literare (de proză) îi apar tot în Orizont, în 1987. Editorial a debutat în culegerea colectivă de proză scurtă În căutarea timpului prezent, scoasă de Editura Facla din Timişoara în 1989. Primul volum personal e tot unul de proză scurtă: Jurnal de Timișoara (Editura Hercules, Timişoara, 1991). În acelaşi an îi apare, în traducerea Rodicăi Draghincescu, volumul de proză scurtă Ne tirez plus, la Editura Radix din Namur, Belgia; a mai publicat: Parisul fără mine (proză scurtă) (Editura Popa’s Art, Timişoara, 1992; ediția în franceză, în traducerea Rodicăi Opreanu, apare în acelaşi an la Editura L’Ouest din Angouleme, Franța), romanul Sărbători amînate (Editura Helicon Banat, Timişoara, 1993), Ploua la Troia (proză scurtă) (Editura Helicon Banat, Timişoara, 1994), Andrada și prințul Vis (proză pentru copii) (Editura Eubeea, Timişoara, 1995), Vara himerelor (roman) (Editura Perenia, Timişoara, 1996), Cu îngerul la arat/Ploughing with the Angel (poeme, ediție bilingvă, traducerea de Antuza Genescu, Editura Mirton, Timişoara, 1997), Ritualuri de scrib/The Rituals of the Scribe (poeme în ediție bilingvă, traducerea de Antuza Genescu, Editura Excelsior, Timişoara, 1998), Cafeneaua anticarului/Le café du bouquiniste (poeme, ediție bilingvă, traducerea de Claudiu Soare, Editura Vi- nea, Bucureşti, 1999), Istoria clipei la microfon (jurnalism radio) (Editura Augusta, Timişoara, 2000), Între alb și noapte/Between hite and Night (poeme, ediție bilingvă, traducerea de Antuza Genescu, Editura Augusta, Timişoara, 2000), Zile de sticlă (proză scurtă; Editura Augusta, Timişoara, 2001), Baltazara (roman, Editura Mirton, Timişoara, 2001; ediția italiană, în traducerea Marcellei Marone, a apărut în 2004, la Editura Convivus, Roma), Băutori de nepăsări (ediție trilingvă româno-anglo-franceză, traduceri de Antuza Genescu şi Rodica Opreanu, Editura Art Press, Timişoara, 2004; Fuga nel cerchio (poeme, traducere de Laura Mara, Editura Arte, Timişoara, 2004), De șapte ori viața/Sieben mal das Leben (proză scurtă, ediție bilingvă, Editura Mirton, Timişoara, 2005), Carnavalul damelor (roman, Editura Hestia, Timişoara, 2005), Între noi soarele nordic (proză scurtă, Editura Hestia, Timişoara, 2006), Poeme în civil/Timeless Hallucinations (poeme, ediție bilingvă, traducere de Antuza Genescu, Editura Hestia, Timişoara, 2006), Puzzle venețian (proză scurtă, Editura Hestia, Timişoara, 2008), Piruetă pe catalige/Pirouette auf Stelzen (poeme, ediție bilingvă, traducerea de Julia Schiff, Editura Brumar, Timişoara, 2009), Exil de zi și noapte/Exil de jour et de nuit (poeme, ediție bilingvă, traducerea de Rodica Opreanu, Editura Anthropos, Timişoara, 2010), Piruett Golyalabakon (traducerea în maghiară de Julia Schiff, Editura Amon, Budapesta, 2010), Scut iluzoriu (ediție bilingvă româno-ebraică, traducerea de Menahem Falek, Editura Zur-Ott, Ierusalim, 2011), Podul soarelui (poeme, Editura Fundației pentru cultură şi învățămînt ”Ioan Slavici”, Timişoara, 2012). În 1990 a publicat un volum de traduceri din creațiile lui Gilbert Stenfordt – Poeme ornitologice (Editura Paradox, Timişoara). În 2007 a publicat, împreună cu Cristina Mihai, volumul Areopagus, interviuri cu scriitori din diaspora (Editura Atticea, Timişoara). Prezentă în Antologia Asociației Scriitorilor de limbă română din Montreal, Canada (2009) şi în Timpul poeziei/ Time of Poetry (antologie de poezie feminină, ediție bilingvă, Editura Odeon, Bucureşti, 2009). În 2000 a primit premiul de excelență din partea UNSR, filiala Timişoara; în 2004, o diplomă de merit din partea Academiei ”Cittá din Roma”; în 2005, premiul Asociației Culturale ”Austria pentru România”, Graz, Austria, şi premiul ”Lenau”, pentru poezie (Viena); în 2009, premiul concursului internațional de poezie ”Don Luigi di Liegro” (Roma) şi premiul ”Itinerari di solidarietá e cultura”; în 2010, diploma de merit ”Comune di Ocre”, diploma de merit din partea Asociației Culturale Internaționale ”Athanor” (Roma), diploma de onoare ”Orizonturi Universitare” (Timişoara) şi diploma pentru colaborare interculturală la Festivalul Internațional de poezie de la Budapesta. Colaborează la Observatorul cultural (Toronto, Canada), Agero (Stuttgart, Germania), Lumină lină (New York), Romanian Journal (New York), Charante Libre (Angouleme, Franța), L’Etrube (Paris), Revista Scriitorilor de limbă ebraică (Tel Aviv), Levure litteraire (Franța), L’Arte (Roma), Corriere di Roma, L’Attualitá di Roma ş.a. Este membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, din 1992; membră a Asociației culturale ”Radix”, din Namur, Belgia (din 1992); membră a Asociației Scriitorilor de limbă română din Quebec (Montreal, Canada; din 2007); membră a Asociației Culturale Austria-România (Graz, din 2006); vicepreşedintă a Asociației Culturale Internaționale ”Athanor” (Roma; din 2009), membră a Societății sud-este europene de studii canadienistice (din 2008) şi membru corespondent al Academiei Româno-Americane (Boston; din 2012).

În curată frenezie editorială, Veronica Balaj scrie şi publică de toate, propunîndu-le numaidecît după aceea în toate limbile, într-un avînt neobosit de globalizare. A început cu proză şi jurnalism, dar nici poezia n-a întîrziat chiar mult (deşi au trecut, totuşi, cîțiva ani între primul volum de proză şi primul volum de poeme, Cu îngerul la arat). Volumele care urmează sunt mai mult un fel de antologii în mişcare, cu adaosuri inedite, aşa că pînă la urmă se strînge o producție rezonabilă (deşi nu chiar atît de mare pe cît ar sugera-o numărul de titluri). Formula e cam aceeaşi şi, dacă n-are deplină stabilitate emoțională, are cel puțin stabilitate grafică. Poeta preferă desfăşurarea verticală, hieratică, pe o linie punctată, la limită, monolexematic, în ideea unui recitativ ritualizat. Ce pune ea în aceste versuri tăiate şi contrase nu prea are însă de-a face cu solemnitatea ritualică. Asta pentru că Veronica Balaj trage la aventură şi nu-i displace o dispoziție vag avangardistă – sau, în orice caz, mai turbulentă de ceremonie. Poemele sunt de fapt gureşe, sporovăitoare de vervă şi se răsfață în răsturnări sau bruscări de clişee. Cu îngerul la arat va fi avînd de referință arhanghelii decăzuți şi depravați ai expresioniştilor, dar poeta îi foloseşte într-un registru jucăuş şi la munci cu efect suprarealist: şi îngerul ei ară şi seamănă, numai că seamănă oglinzi care răsar ”cu inima în afară” şi reflctă exasperant doar chipul poetei: ”Oricum mă întorc,/ numai chipul meu./ Dispersat,/ un deget inelar/ cu chihlimbar/ se-nvîrteşte aiurea/ (ca-n probă la ceasornicar)/ în vîrful piciorului,/ ghemuită,/ respirația./ ochii se plimbă/ lucind/ peste aburi de oglinzi/ în urechi detaşate,/ vorbe de-a surda/ rîsul se zbate” etc. Precum se vede, imaginea o ia razna şi poeta o încurajează s-o ia. Mersul acesta spre performace-ul fantasmatic semi-absurd pare un suprarealism involuntar, dar nu spontan (”un nucleu suprarealist” scoate în evidență şi Grațiela Benga, în prefața empatică de la Exil de zi și noapte). Şi nici prea dezlănțuit. În fondul lui, suflul Veronicăi Balaj e, totuşi, unul casnic, unul în care nostalgiile domestice se alegorizează cu nonşalanță: ”Dulapul din camera bleu/ uneori/ are ochi/ în loc de pori/ (simulacru de abis)/ Rădăcinile/ cu veri uscate/ scîrțîie zeflemitor/ cînd atîrn pe umeraş/ o nouă tristețe/…/ Alteori,/ dulapul/ are crengi visate/ cu gene lungi/ din ploaie/ şi-i curg şiroaie/ semne/ de-ntrebare/ senzații/ din lemn/ şi parfum învechit” etc. (Temeri). Nici afară, pe faleză, comportamentul nu-i altfel decît tipic feminin, jucînd în interferența juisanței cu melancolia: ”pătratele portocalii/ imprimate/ în mătasea rochiei/ mi s-au lipit de trup/ şi luminează/ ca nişte becuri/ decorative/ pregătite/ să-ntîmpine/ indiferența/…/Se dansează…/vin ocheade,/ aşteptări/ talgere hoinare…/ Vreau s-ajung/ acolo/ să petrec./…/ Pe faleză,/ rîs de clown/ şi-un pahar/ spart/ cu greutatea/ pasului grăbit” (Adriatica într-o vară cu pătrate portocalii). O ispită parabolică dă mereu tîrcoale poemelor, dar poeta nu poate ține arcul semnificanței încordat, ci-l întoarce pe vorbărie şi diluează promisiunea de la care porneşte: ”Scribul/ îmbătrînit/ la răscrucea/ dintre cuvîntul scris/ şi cel rostit,/ se pregătea/ să fie învins/ de-a literă grea” – dar totul alunecă apoi în sporovăială plăcută şi ”răscrucea” problematică e uitată (sau evitată, poemul pare mai degrabă o fentă făcută enunțului promițător din premisă). (Scribul). Mai cu respect e construită, de pildă, Asklepios, şi ea cu țesătură parabolică, dar nici ea de tot gravă. Reflexul de a decomprima eventuala tensiune se exersează regulat în poemele Veronicăi Balaj. Desigur că la asta contribuie şi reflexul oral şi cel epicizant, şi unul şi celălalt destinzînd şi întinzînd discursul.

O anume narativizare a textului rămîne constantă, cu toate că Veronica nu exagerează în biografisme (ele sunt, fără-ndoială, dar stau doar de fundal); ea are mai degrabă un epos imaginativ şi de montaj secvențial. De regulă poemele se derulează pe o scenetă sau pe un micro-scenariu ori fac salturi de la o secvență la alta, secvențe propuse cu aparentă incongruență. Nucleele legate astfel pot fi de toate felurile, de la notații stricte la reflcții sau de la stări sublimate la gesturi imediate. Important e ritmul în care se prind şi dialectica ruperilor de registru: ”Undeva, paradisul/sau/ ori/ isteria şi sughițul grețos,/ relativitatea gîndului/ somnolent/ şi refuzul copiilor/ de a-şi mai asculta părinții/ filosofia Zen/ şi Sfîntul Francisc de Assisi/ peste, peste, peste/ sensul măsurii şi/ al negării/ preschimbat în triunghiul tăcerii/ scrîşnite Eu./ În cele din urmă/ cerşetorul mă-mbie/ un pic şugubăț/ un pic teatral/ să-i cred discursul/ un poem/ adagio coregrafi la tot ce-a mai fost/ în formă fi ” etc. (Fals paradis privé). Şi poezia de stări (fiul dintre volume e chiar un jurnal de stări) e una înscenată, cu reflexe alegorice în desfăşurarea imaginativă şi cu o vivacitate discursivă care pune chiar şi melancoliile pe ritm euforic: ”Solzii fiecărei zile/ în că- dere/ îmi îmbracă/ talia, şoldurile, mersul;/ iată-mă:/ sirenă/ alunecătoare/ prin siesta/ bărbatului fumător/ de primejdii îmblînzite/ sirenă incitantă: eu, precum/ Circe țîfnoasa/ frîng cîntecul cunoscut/ îl arunc: eu după eu în/ bulboana plictisului” etc. (Farsă cu tăceri). Un subteran jurnal de călătorii instituie şi el repere ale confesiunii, dar Veronica nu trimite atît ilustrate descriptive, cît gheme de stări, adaptate, desigur, locului şi referențialității lui simbolice. Pe Muntele Măslinilor nu putea fi altceva, fi eşte, decît o terifiantă experiență a numenos-ului: ”Pe două labe sprijinită,/ frica/ rînjeşte/ c-un ochi a noapte/ şi altul a lună/ vitriolată/ îi cînt un descînt/ nani, nani, leoaică,/ zăludă, bătrînă, nani, nani,/ amin!/ Legea Cuvîntului/ spune: Curaj!/ poți, poți/ urca/ Muntele Măslinilor!/ Sub braț un cireş/ pregătit să-nfl rească/ port/ îl voi sădi/ între versanții/ celor două veşnicii…/…/Mă prăvălesc!/ În brațe, strîns,/ cireşul e/ un trup de copil/ fug în spaimă/ acoperită de spaimă/ tăişul vocii înalte/ îmi spintecă/ orele;/ în urmă/ se-aude, huruie/ veşnicia/ peste versanții muntelui” (Între alte veșnicii, Muntele Măslinilor). Experiențele de iluminare au senzualitate brutală şi se vede din toate că la Veronica spiritul arde carnea: ”Tiptil/ m-am furişat/ în grădina Edenu- lui/ printre vis şi realitate/…/ şfichiul privirii divine/ mă nimerea în rărunchi/ cuvintele-mi scheunau” etc. (Coasta Evei, albastră). De altminteri, poeta se şi declară senzuală (”mă declar senzuală”, zice ea franc) şi se avîntă mereu în vertije simțualiste. Regimul în care se proiectează e unul învăpăiat, de frenezii şi extaze: ”sunt/ un punct pătimaş, aprins/ într-un cerc rotitor/ şi zgomotos” (Alunecînd frumos, prin auzul urmașilor). E drept însă că o anume cenzură ironică o trage înapoi, aşa încît rezultă mai curînd un dans între elanul senzual şi reprimarea lui melancolică. Dar mişcarea cam asta e: un temperament de extaze constrîns la asceză: ”arşița/ din două continente/ scapără în mine/ şi-n vintrele pămîntului/ visez/ cum/ flăcări răstignite/ pe umeri,/ mă izbăvesc/ de dor şi depărtare/ eroare/ povestea-i schingiuită de realitate” etc. (Geometrie sentimentală). Cînd apare, în 2009, Piruetă pe catalige, Cornel Ungureanu remarcă o schimbare profundă de tonalitate în trecerea de la lirismul de ”confesiune şi de iubire” la unul de ”bocet”. Mie unuia ruptura de ton nu mi se pare atît de evidentă, căci Veronica ştie (liric) să-şi exorcizeze doliul şi nu face patetisme, chiar dacă imaginarul ei ”îngheață” şi se agravează dramatic: ”Prințul plecă/ avînt ditirambic/ (şi alți prinți au plecat)/ în expediția polară -/ urma/ o eră glacială;/ ezitam/ să-mpart dusul-întorsul/ prin Groenlande/ stivuite/ între priviri/…/ ascuțişuri dau tîrcoale/ prin aerul fixat/ sub pleoape/ amintiri/ un fel de licheni la cina/ cu jar” etc. (Ecuație cu prinț). Cum bine zice Grațiela Benga, Veronica are, în general, ”patosul mărturisirii” (dar unul fără patetisme) şi îmbină ”libera confesiune” cu o ”spectaculoasă fantazare”. Confesiunea e, de fapt, prilej de spectacol (şi dacă rămîne singură, ea e distorsionată şi bruiată), după cum e şi notația reportericească: ”Faleza-i în clocot/ suntem primii sosiți/ începe/ stagiunea fi nților de seară/ rusul Saşa,/ cîntă cu noduri/ şi plînge în rate/… barcagiul Pierro/ are scris pe tricou l-am slujit pe Traian/ fanfare exersează/ cantata/ La Madonna nostra” etc. (Cadențe la Marea Tireniană). Chiar dacă spiritul locului e melancolizant, Veronica se apără de insinuanța lui deplină prin autoironii: ”Pe Via Appia în jos,/ îmi faci semne din ploaie/ tobe cereşti/ răzvrătire de voci/ fără nume/ se-apropie,/ trec prin mine/ pînă departe/ te strig,/ am aşchii în voce/…/ mă fotografiez/ în chip de singurătate indecentă” etc. (Via Appia). Poeta joacă poate, cum zice Rodica Draghincescu, între ”instinct şi calcul stilistic,” dar şi mai sigur e că joacă între elanul imaginativ şi ludic şi autocenzura ironică dictată de inteligență şi ”decență”. Cele din urmă n-o lasă să ajungă, cum crede Luciano Pizziconi, ”alla totale spoliazione di sé”; cu ironie, cu eleganța piruetei, Veronica se opreşte mai repede, doar la sugestia – contorsionată discursiv, şi aproape deconstruită ludic – a confesiunii fără limite.

Opera:
În căutarea timpului prezent, Editura Facla, Timişoara, 1989 (volum colectiv de debuturi, proză scurtă); Poeme ornitologice (poeme), Traducere din limba franceză, după Gilbert Stenfordt, Editura Paradox, Timişoara, 1990; Jurnal de Timișoara /pe copertă adăugat: 16-22 decembrie ‘89/, Editura Hercules, / Timişoara/, 1991; Ne tirez plus (proză scurtă), Ediţie în limba franceză, Traducere de Rodica Draghincescu, Editura „Radix”, Namur, Belgia, 1991; Parisul fără mine (proză scurtă), Editura Popa’s Art, Timişoara, 1992 (ediţia în limba franceză: Paris sans moi, traducere Rodica Opreanu, Editura L’Ouest, Angouleme, Franța, 1992); Sărbători amânate (roman), Editura Helicon Banat, Timişoara, 1993; Ploua la Troia (proză scurtă), Editura Helicon Banat, Timişoara, 1995; Andrada și prinţul Vis, (proză pentru copii), Editura Eubeea, Timişoara, 1995; Vara himerelor. Roman, Editura Perenia, Timişoara, 1996; Cu îngerul la arat/ Ploughing with the Angel, /ediție bilingvă/, Traducere în limba engleză de Antuza Genescu, Editura Mirton, Timişoara, 1997; Cafeneaua anticarului/ Le café du bouquiniste, /prefață – Podium pentru premierea sorei siameze – de Nicolae Țone/, Ediție bilingvă, Versiunea franceză de Claudiu Soare, Editura Vinea, Bucureşti, 1999; Istoria clipei la microfon, (jurnalism radio), Editura Augusta, Timişoara, 1999; Ritualuri de scrib/ The Rituals of the Scribe, /ediție bilingvă/, Traducere în limba engleză de Antuza Genescu, Editura Excelsior, Timişoara, 1999; Între alb și noapte /ediție bilingvă/, Traducere în limba engleză de Antuza Genescu, Editura Augusta, Timişoara, 2000; Zile de sticlă (proză scurtă), Editura Augusta, Timişoara, 2001; Baltazara. Roman, Editura Mirton, Timişoara, 2001 (ediţia în limba italiană: traducere Marcella Marone, Editura Convivus, Roma, 2004); Băutori de nepăsări/ Sippers of indolence/ Buveurs de nonchalanche, /ediție trilingvă/, Tra- ducere în limba engleză: Antuza Genescu, Traducere în limba franceză: Rodica Opreanu, Ramona Gabri- ela Secoşan, Editura Artpress, Timişoara, 2002; Fuga nel cerchio, /Parola al lettore de Laura Ştefania Mara/, Traduzione a cura di: Laura Ştefania Mara, Editura EuroPublicis, Timişoara, 2004; De șapte ori viaţa/ Si- eben mal das Leben, ediţie română-germană (proză scurtă), Editura Mirton, Timişoara, 2004; Carnavalul damelor. Roman, Editura Hestia, Timişoara, 2005; Între noi soarele nordic (proză scurtă), Editura Hestia, Timişoara, 2006; Poeme în civil/ Timeless Hallucinati- ons, /ediție bilingvă/, Traducere în engleză de Antuza Genescu, Editura Anthropos, Lugoj, 2006; Puzz- le venețian. Proză poetică, Editura Hestia, Timişoara, 2007; Piruetă pe catalige/ Pirouette auf Stelzen, /ediție bilingvă/, /cuvînt înainte – Alt paradis în destrămare – de Cornel Ungureanu/, Traducere de Julia Schi- ff, Editura Brumar, Timişoara, 2009; Piruetă pe catalige/ Piruett gólyalábakon, Poeme /ediție bilingvă/, Tradus de: Julia Schiff, Editura Amon, Budapesta, 2010; Exil de zi și noapte/ Exil de jour et de nuit, Ediție bilingvă româno-franceză, Traducere de Rodica Oprea- nu, Cu o prefață de Grațiela Benga, Editura Anthropos, Lugoj, 2010; Scut iluzoriu (versuri), ediţie română-ebraică, traducere Menahem Falek, Editura Zur-Ott, Ierusalim, Israel, 2011; Podul soarelui, Editura Fundației pentru Cultură şi Învățămînt ”Ioan Slavici”, Timişoara, 2012.

(Material primit de la scriitoarea Veronica Balaj, colaboratoare a revistei Melidonium)

Referințe critice:
Virgil Cuțitaru, în Cronica, nr. 17/1989; Eugen Dorcescu, în Orizont, nr. 4/1993; idem, în Orizont, nr. 9/1996; Alexandru Ruja, Parte din întreg, Editura Universității de Vest, Timişoara, 1994; Pompiliu Crăciunescu, în Orient Latin, nr. 6/1995; Val Telceanu, în Radix (Namur, Belgia), nr. 16/1995; Rodica Draghincescu, în Arca, nr. 10-11-12/1996; idem, în Arca, nr. 8-9-10/1999; idem, Tangouri pe trambulină, Editura Paralela 45, Piteşti, 2001; Olimpia Berca, Dicționar al scriitorilor bănățeni, Editura Marineasa, Timişoara, 1996; idem, în Banat (Lugoj), nr. 1/2009; Adrian Dinu Rachieru, în Luceafărul, nr. 4/1996; idem, în Luceafărul, nr. 8/2005; Iulian Ciocan, în Contrafort, nr. 10/1996; Sorin Gârjan, în Minerva, nr.74- 75/1997; Mihaela Albu, în Romanian Journal (New York), 7 martie, 1997; Theodor Damian, Roua cărților. O hermeneutică teologică în context literar, Editura Danubius, Bucureşti, 1998; idem, în Lumină lină (New York), nr. 6/1998; Cornel Munteanu, în Poesis, nr. 10/1998; Al. Pintescu, în Poesis, nr. 1-2/1999; Ion Arieşanu, în Orizont, nr. 5/2000; Who’s who, Editura Pegasus Press, Bucureşti, 2000; Who’s who, dicționar internațional, ediția pentru România, Editura Pegasus Press, Bucureşti, 2002; Gheorghe Mocuța, în Arca, nr. 1-2-3/2003; Lucian Alexiu, în Dicționarul general al literaturii române, A-B, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004; Petre Ciobanu, Marginalii de critică și istorie literară, Editura Mim, Craiova, 2004; idem, Minotaurul și floarea de crin, Editura Revistei Ramuri, Craiova, 2006; idem, în Mozaicul (Craiova), nr. 9/2006; Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006; Ioan Ardeleanu, în Banat (Lugoj), nr. 3/2006; Constantin Buiciuc, în Steaua, nr. 8/2006; idem, Oglinda lui Narcis, Editura Marineasa, Timişoara, 2009; Dana Nicoleta Popescu, în Arca, nr. 10-11-12/2006; Paul Eugen Banciu, Aquilina Birăescu, Timișoara literară. Dicționar biobibliografic, Editura Marineasa, Timişoara, 2007; Mihaela Dumitraşcu, Țesăturile Penelopei, Editura Aegis, Timişoara, 2007; Enciclopedia personalităților, Editura Hubner, Basel, Elveția, 2007; Grațiela Benga, în Banat, (Lugoj), nr. 5/2007; idem, în Banat, nr. 3/2010; Maria Nițu, Lecturi la fileu, Editura Eubeea, Timişoara, 2007; idem, în Arca, nr. 7-8-9/2009; Rodica Opreanu, Întîmpinări cordiale, Editura Eubeea, Timişoara, 2008; Emanuel Marcu, în Convorbiri literare, nr. 3-4/2008; Enciclopedia personalităților, Editura Hubner, Basel, Elveția, 2009; Gerhard Binder, în Observatorul cultural (Toronto), aprilie 2009; Simion Dănilă, în Banat (Lugoj), nr. 10/2010; Luciano Pizziconi, în Il Corriere di Roma, 30 aprilie, 2010; idem, în L’Attualitá, Roma, 10 oct., 2010.



Lasă un răspuns