«

»

Virgil Răzeşu – Minuni…în vremea noastră

Razesu-Virgil1De curând, după amânări şi zig-zagări (ne)justificate, trăim o realitate : a fost abrogat dis­cri­­mi­narea de sorginte răsăriteană, care-i răpea medicului statutul de liber profesionist şi care a avut în ultimele şapte decenii largi implicaţii socio-profe­sio­nale.
Restabilirea acestui drept, consfinţit în majoritatea ţărilor civilizate, ar trebui să facă inutil orice co­mentariu. Cu toate acestea, ne permitem câteva consideraţii, pentru a nu lăsa unora impresia că, ne­me­­ritat şi graţie unor intervenţii de subsol sau cu tentă mafiotă, breslei me­dicale i s-a acordat un pri­vi­legiu.
Nu, să nu ne îmbătăm cu apă rece ! Nu înseamnă că, de acum înainte, medicul va începe să zbur­de, să bată cu pumnul în masă ca să-şi reclame drepturile atâta vreme desconsiderate şi, călcând pe ca­da­vre, să-şi croiască un statut de persoană intangibilă şi infailibilă, indiferent de ce ar face. Nu am nici o îndoială că obiceiul pământului va aduce la lumină instrucţiunile de aplicare a legii, care vor conferi (nu ?) nota de originalitate autohtonă (operă iniţiată de tătucul nostru cel dintâi) şi vor face dintr-o de­ci­­zie corectă, un surogat numai bun să zăpăcească şi ce mai mer­ge ca lumea. Nu mă îndoiesc nici de fap­tul că nelipsitul şi corul ultras al bocitoarelor de serviciu va deplânge bolnavii de orice fel şi vârstă, cum a făcut-o şi altă­da­tă (nu pot trece peste eşecul vaccinării fetiţelor împotriva cancerului de col ute­rin, un exem­plu nefericit de nesocotinţă şi de slăbicune a Statului) ba, în dispreţul pentru tot ce este românesc, îi va îndemna să alerge la Viena sau Istanbul, să-şi caute de sănătate.
În fapt, dacă încercăm să desluşim cam ce ar vrea să însemne profesiile liberale sau libere (cum preferă, mai nou, DEX-ul), aflăm că în această categorie sunt incluşi specialiştii cu o anumită pregătire intelectuală ori tehnică, aparţinând, ca membri de drept şi de fapt, unei organizaţii bine determinate, profesionişti care îşi pot desfăşura activitatea, fie ca angajaţi într-o instituţie publică, fie într-o unitate proprie, privată sau chiar în ambele even­tua­lităţi, susceptibili de a acţiona în proprie cunoştinţă de ca­uză, dar nu mai puţin grevată de responsabilităţi de tot felul, dincolo de orice presiuni, în afara celor deontologice, profesionale.
În fapt, istoria îndelungată ne demonstrează că profesia medicală s-a bucurat întotdeauna şi în orice societate, printre celelalte surate, de o consideraţie aparte, indusă de faptul singular că cel care care se adresează medicului se află într-o postură aparte, marcată de boală. Şi trebuie să spunem că în faţa bolii, toţi oamenii sunt aceeaşi : şi măturătorul de stradă şi generalul călit în lupte, reacţionează i­dentic.
Restabilirea statutului de liber profesionist pentru medicul român nu va fi un proces deloc sim­plu, reglementat de un document. Nu este suficient (aşa grăieşte legea pentru toate profesiile liberale) ca el să figureze în Re­gis­trul Comerţului sau în Uniunea Profesiilor Liberale. Complexitatea procesului trecerii de la o stare la alta nu trebuie să sperie, nici să mire pe unii sau pe alţii. Va trebui să acţionăm cu înţelepciune şi cu maturitate, dincolo de aspectele superficiale, de cosmetică. Avem de recuperat şi de reconstruit o în­trea­gă deontologie, delicată şi plină de capcane, care nu trebuie să înlocuiască o stare anacronică şi păguboasă, cu o alta grăbită şi nefundamentată, în paralel cu educarea masei de pacienţi.
Este de datoria Colegiului Medicilor, ca for reprezentativ al medicului, să iniţieze un amplu şi deschis dialog, în care să fie antrenate toate structurile guvernamentale, administrative, Universităţile de Medicină şi âmtreaga tagmă medicală pentru trecerea în revistă a tuturor aspectelor rezultate din noul statut al medicului, în spiritul locului şi poziţie pe care aceste il ocupă în societate

Atlfel, nu vom avea nici o medicină performată, nici una apropiată de cerinţele bolnavilor noştri.

Lasă un răspuns