«

»

Constantin Enianu – versuri

enianugenius loci

marea latra la lună
vinovat fiind soarele
care nu are raze ci mâini
iar mâinile lumină emană

spiritul locului cheamă luna
cu țesătoarele stele
să le judece cu gândul
din fața somnului

universul cântă cu el în mers
pe o coardă
la vioara cerului
dând de înțeles
că e judecat
prin atomul
din grâu de bărăgan
și stâncă de carpat
trupul lui are os de voievod
sau soare de mamă și tată
rotind un cântec de rapsod
curgerea se arată cu sufletul lui
în rama zării de la fila
scrisă de cronicarii
integrați în istorie

cu gândul său împlinit
ridică privirea liniștit
pe acul Cleopatrei
deodată cu Pitagora
și prezice

cel ce se depărtează de pământ
se ascute spre vârf
devenind piramidă

totul e cronică la curgerea
simțită de la râu până la tine
care ești gând simultan
cu osul de voievod
și vocea de rapsod

crescit eundo

consult în talaz
cum se dezbracă gândul
cum își întoarce rândul
de la avânt la răgaz

ascult o virtute
cea mai pură speranță
e brazda-circumstanță
zi-de-zi pe vrute

în mers sirene nu ascult
iar zilele mă leagă
de ziduri – la fațadă
cu schela – și un cult:

meșterul e tată de infinită coloană
adăpată ca albina din miere
sau lumina cu vrere
din profund domeniu
încununat de geniu

Lasă un răspuns