«

»

Guvernarea Pro-Europeană în durerile facerii

 

Dușul rece, prin care am trecut cu toţii în recentele alegeri, a luat sfârşit. Pericolul reluării puterii de către forţele proruseşti (coloana a 5-a a Rusiei) a trecut pe planul doi, însă nu a dispărut complet. Putem constata cu plăcere că în pofida acordării partidelor prorusești a unui ajutor financiar, mediatic şi logistic fără precedent (mă refer la creaturile ruseşti Dodon şi Usatâi) Rusia a pierdut alegerile şi în Republica Moldova precum anterior le-a pierdut în Ucraina, dar şi în România. Însă Rusia nu este cea care nu se luptă până la capăt pentru „interesele ei”. Ea va folosi la maxim orice slăbiciune a noii guvernări, care va fi una foarte vulnerabilă. Viitorul guvern va fi unul de kamikaze. Șubreda susținere a electoratului este doar un bonus acordat temporar. Noua guvernare proeuropeană se află într-o situaţie de neinvidiat. Aflată în vizorul permanent al opoziţiei (atât constructive cât şi distructive în persoana lui Dodon ş.a. trepăduşi extraparlamentari), în vizorul societăţii civile (în preajma alegerilor a fost menajată pentru a nu influenţa rezultatele lor, iar acum îi va cere implementarea hotărâtă a reformelor economice şi juridice, implementarea Acordului de Asociere semnat de ea), în vizorul organismelor europene care vor monitoriza mai dur Republica Moldova (care pe cât de deschişi şi amiabili au fost în perioada electorală pe atât de principiali, duri şi consecvenţi vor fi în perioada următoare, în special, în vederea implementării reformelor şi luptei cu corupţia. Guvernarea nu va avea timp pentru ezitări şi meditaţii, „pentru principii şi valori”, ea va trebui să promoveze reforme dureroase şi cât mai rapid sau va fi plecată.

Să facem o analiză sumară a situaţiei complexe a noii guvernări. Să începem cu pericolul iminent care va veni permanent din partea Rusiei. Ea a reuşit să-şi instaleze nişte câini turbaţi în parlamentul de la Chişinău, care vor sta la pândă şi doar vor aştepta momentul potrivit să muşte cât mai dureros. Abia au luat sfârşit alegerile, iar acest nou plămădit revoluţionar Pavlic Morozov, în stilul idolului său V. Lenin (promotor al revoluţiei permanente) cheamă la noi alegeri. Dar când să mai lucrăm tov. Dodon? Să mai facem ceva pentru bietul moş Ion, pe spinarea căruia te-ai cocoţat şi huzureşti pe milioanele „agonisite în sudoarea frunţii”. Să vedem cu ce s-a ocupat acest Dodon până la păţania cu „uniunea vamală”, cu care a prostit sute de mii de alegători rătăciţi (ajutorarea gasterbaiterilor din Rusia a fost un bluf. Dimpotrivă, Rusia a înăsprit regulile de şedere în Rusia, introducând de la 1 ianuarie obligativitatea asigurării medicale!). Însuşi „Igor Dodon este un fel de „uniune vamală”, precum uniunea este o pătăranie, așa este și Dodon” scrie cineva pe reţelele de socializare. Referitor la această pătăranie în 2011 (după ieşirea lui din ţarcul communist) Dodon îi acuza pe adepții uniunii vamale (pe foştii săi colegi comunişti de fracţiune) de neprofesionalism, deoarece “Republica Moldova nu are hotar comun cu niciun stat din așa-zisa uniune” (poate de aceea îi întărâtă la nesupunere pe găgăuzi pentru a face hotar comun cu Rusia prin mult jinduitul proiect Putinist „Novorosia”).

Mai multe găinării politice ale lui Dodon – slugă fidelă a Moscovei, vor fi în viitor. Însă mult mai multe găinării economice a înregistrat acest tovărăşel capitalist până a devenit „socialist convins, apărător al oamenilor muncii”. În a. 2008 în funcţia de ministru al economiei a înstrăinat hotelul Codru prejudiciind statul cu 160 mln lei. În urma aşa numitei “mafii a cărnii”, constituită în a. 2006, când el devenise ministru al economiei statul era prejudiciat de 2 mlrd de lei annual (timp de trei ani cât a fost ministru prejudiciile au constituit 6 mlrd lei. Tot în a. 2006 a fondat Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (IEFS), prin care Dodon şi apropiaţii săi au sustras de la stat 3,5 milioane de lei (mai ţineţi minte când Dodon a fost nevoit să întoarcă peste 72000 lei. Fiind în funcţia de vice-prim ministru în a. 2008 a vândut sanatoriul Moldova din Odesa pentru 72 mln. lei unei firme fondate în ajunul licitaţiei „SDY-Invest Grup” cu un capital social de 5400 de lei, chiar dacă prețul real al sanatoriului depășea un miliard de dolari. Realmente, până în 2011, au fost achitate doar 36 mln. de lei. În timpul guvernării lui la postul de ministru al economiei (bună economie a mai făcut socialistul!) au mai fost înstrăinate la un preţ de nimic şi hotelurile „Naţional” și „Struguraş”, clădirea Circului către o firmă offshore din Cipru şi Centrul Naţional de Tineret din Parcul „Valea Trandafirilor”. Mă opresc aici. Nu mi-ar ar ajunge mai multe pagini pentru doar a înşirui toate coţcăriile lui economice anterioare, acum şi politice, care mărginesc cu înaltă trădare de stat. Se creează impresia că Rusia întotdeauna mizează doar pe coţcari (în Ucraina până în ultimul moment la susţinut pe oligarhul Yanukovîci).

O altă problemă şi, probabil, cea mai mare, este problema corupţiei. Este poate domeniul în care sunt cele mai aşteptate rezultatele. Măria sa electoratul, în pofida unei dezamăgiri şi apatii, le-a mai acordat o şansă partidelor proeuropene. „Nu este un rezultat care mă bucură, însă acest rezultat îmi arată că forţele pro-europene și țara are o şansă. Concluzia, cel puțin acum, pe care o putem trage este ori facem reforme, ori vom fi plecaţi la următorul scrutin și țara va pierde și această șansă care se numește integrare europeană. O ultimă şansă ca să pornească lupta cu corupţia – la cel mai dureros şi cel mai înalt nivel! O ultimă şansă ca să reformeze justiţia! O ultimă şansă ca să demonstreze că instituţiile europene nu au mizat degeaba pe forţele care au declarat că integrarea europeană este singura cale de modernizare a Moldovei!” a declarat premierul Iu. Leancă în debutul primei şedinţe a Guvernului de după alegeri. Este o apreciere a unui om de stat realist aflat cu picioarele pe pământ. Marea speranţă e în premier care, dacă va fi sprijinit dezinteresat de toate cele trei componente ale Alianţei, are şanse să fructifice această şansă acordată de electorat. Din cauza comportamentului nu tocmai adecvat al unor membri ai alianţei în mandatul trecut acum partidele europene sunt condamnate să aplice reforme, să lupte cu corupţia în modul cel mai serios. Trebuie, în sfârşit, să fie acceptat un nou comportament în planul luptei cu corupţia, o molimă care uneori zdruncină din temelii şi democraţii puse bine pe picioare, dar mite şubreda democraţie basarabeană. În caz contrar funcţie de regim oligarihii se vor înlocui unul pe altul: oligarhul Oleg Voronin ia strivit pe toţi care s-au nimerit în calea lui. Oligarhul Plahotniuc l-a înlocuit pe oligarhul Oleg Voronin. Nu aş dori ca la faza următoare oligarhii Dodon, Usatâi sau Ţopa să-i înlocuiască pe oligarhul Plahotniuc ş.a. A venit timpul unei revoluţii cardinale în acest domeniu. Suntem la un moment crucial când în stilul dilemei hamletiene „A fi sau a nu fi” este pusă pe muchie de cuţit înseşi democraţia în acerst colţ de ţară prea bântuit de năpaste. În modul cum a activat până acum noua guvernare nu are şanse nici măcar să-şi ducă mandatul până la capăt, iar la noi alegeri nu au nicio şansă de a se menţine la putere. Persistă de asemenea pericolul repetării greşelilor guvernării în mandatul trecut. Realizată la Centru Alianţa de Integrare Europeană pe teren însă se mai înregistrau coaliţii bizare ale componentelor Alianţei cu comuniştii. Este o temere generală, confirmată şi în discuţiile avute recent cu primarul şi cu un grup de consăteni veniţi la Chişinău cu altă ocazie.

Lupta cu corupţia va fi, probabil, cea mai grea sarcină a noului guvern. A menţionat acest lucru şi premierul, luând, probabil, în consideraţie şi unele probleme de corupţie chiar în rândul unor partide din Alianţă. Riscând să fiu considerat aflat cu capul în nori încerc să fac o similitudine a situaţiei de azi din acest colţ de ţară cu cea care a fost în sec. XIX în SUA când s-a mers pe principiul „Nu mă întreba cum am făcut primul milion de dolari.”. Nu i-au întrebat cum au făcut primul milion însă în continuare au fost puşi să respecte cu sfinţenie legea. A fost o salvare din jungla capitalismului sălbatec pentru SUA. Acelaşi lucru l-am observat în discursul preşedintelui Rusiei ţinut recent în faţa celor două camere ale parlamentului rus, în care Putin a adus învinuiri apusului pentru situaţia Rusiei de astăzi. „Dacă nu era Crimeea, Doneţkul şi Luhanskul ei (adică SUA, UE) ar fi inventat altceva” (de parcă ocuparea Crimeii, care ca teritoriu este apr. egala cu teritoriul Cehiei, este aşa un fleac, o promenadă a ruşilor) a declarat nonşalant V. Putin. În acest context îmi amintesc spusele (în cunoştinţă de cauză!) marelui filozof rus de la sfârşitul sec. XIX marele filozof rus Vladimir Soloviov despre poporul rus „Lui i se pare că vecinii îl insultă, că nu se închină suficient în faţa măreţiei lui şi că în orice mod se stăruie să ţese intrigi împotriva lui. Pe oricine dintre ai săi î-l învinuieşte în dorinţa de a-i vrea răul, de a se separa de el şi de a trece la duşmanii săi, iar duşmanii săi el îi consideră pe toţi vecinii săi”. Iar conducerea actuală este expresia fidelă a unei părţi însemnate a poporului rus.

Totuşi într-un mod voalat (în mod direct nu-i permite onoarea de velikorus!) Putin a recunoscut că Rusia actualmente se află într-o situaţie catastrofală. Deja nu pot fi ascunse simptomele clare ale unei căderi libere a economiei Rusiei: devalorizarea drastică a rublei faţă de valutele străine, căderea preţului la petrol (conform declaraţiei Arabiei Saudite ar putea atinge cota de 60 $/barel) – principala sursă de alimentare a bugetului (apr. 50%), influenţa nefastă a sancţiunilor economice ale UE şi SUA asupra economiei ruse. La acest subiect circulă un banc al zilei. Întrebarea este: „Ce simbolizează numărul 63?” Răspuns: „Vârsta lui Putin, rata de schimb a rublei faţă de Euro şi preţul la petrol”. Chiar dacă prin exteriorul său de kaghebist nu-şi arată îngrijorarea privind situaţia catastrofală, în care se află Rusia, totuşi în discursul său a apărut o notă nouă. În stilul americanilor de la sfârşitul secolului XIX Putin ia îndemnat pe toţi cei care-şi păstrerază capitalurile (în mare parte obţinute, evident, în mod fraudulos – n.n.) în bănci străine (ofshore) să-i aducă în ţară, făgăduindu-le amnistie totală şi obligaţia de a nu insista pe provenienţa lor. În situaţia economică a Rusiei de astăzi ar fi o oportunitate.

Revin la problema noastră. Riscând să fiu învinuit de diletantism încerc să transfer această practică şi în cazul nostru. Pentru a avea anumite succese în lupta cu corupţia, care de ani de zile ca un vierme tocește societatea din interior şi pare de nebiruit, poate ar fi acceptabil un moratoriu asupra cazurilor de corupţie în eşaloanele de vârf ale puterii (aşa cum încearcă acum să facă Putin), însă cu respectarea drastică în continuare a Legii. Neplăcută, amorală procedură, dar poate ar fi un mod eficient de luptă cu acest flagel al societăţii. Acceptarea acestei modalităţi de rezolvare a problemei ar putea dezlega mâinile celora care trebuie să lupte cu corupţia la toate nivelurile. Trebuie să recunoaştem că lupta în serios cu corupţia este frânată de sus.

Pentru asigurarea succesului acestei lupte cu corupţia este necesară implicarea întregii societăţi prin monitorizarea strictă a tuturor activităţilor Guvernului. Să nu confundăm însă această monitorizare cu critica nefondată făcută de dragul criticii sau al raitingului emisiunilor televizate aşa cum fac posturile de televiziune Accent şi Jurnal TV (nu eu le-am pus alături ci CNA în raportul său privind oglindirea campaniei electorale recente de către posturile de televiziune la capitolul: critica actualului guvern. Ei bine, Accent TV este postul comuniştilor, la care foarte des i-am văzut pe trădătorii Neamului Iu. Roşca, A. Plugaru, ex-comunistul B. Ţîrdea, revopsit în socialist ş.a., şi această luptă este explicabilă, dar care este interesul postului Jurnal TV în această luptă, care a fost născut de revoluţia din 9 aprilie 2009, de democraţia proeuropeană? Dacă interesul este de a-l înlocui pe oligarhul Plahotniuc cu oligarhii Ţopa, atunci o astfel de luptă cu corupţia nu va duce la nimic).

În final aş avea un îndemn către noi toţi: să ne pătrundem de pericolul mare pentru viitorul Basarabiei, viitorul copiilor noştri, de şubrezenia şansei acordate de electorat actualei guvernări.

În ajunul sfintelor sărbători de Crăciun să-i lumineze Domnul în fapte şi în gând pe cei care acum hotărăsc soarta noii guvernări, dar şi a întregii aşchii de popor.

Valeriu Dulgheru

2 pings

  1. Cuvânt și iubire » Blog Archive » Reflecții de cititor – „Basarabia răstignită” (vol.14) de Valeriu Dulgheru

    […] Dulgheru V. Guvernarea pro-europeană în durerile facerii. Melidonium. 9 decembrie 2014. ISSN 2286-1750. […]

  2. Cuvânt și iubire » Blog Archive » O nouă apariție editorială ,,Istoria Republicii Moldova” de Valeriu Dulgheru

    […] Dulgheru V. Guvernarea pro-europeană în durerile facerii. Melidonium. 9 decembrie 2014. ISSN 2286-1750. […]

Lasă un răspuns