«

»

Constantin Enianu – poesis

enianupanopticul energiei

aerul din inimă
e-nvelit cu plasma
neobosiților meșteri
din panopticul energiei
când gândurile mari
aleargă
neglijate ca geniul

se ascunde neliniștea
din taina muzicii sferelor
în veselia mâinii cu mortare,
că rima frunzelor în vânt
aduce sferele pe pământ

întru iubire

ceartă că ești
și mă iubești
vina-i din gândul
ce și-a pierdut rândul
îndoindu-mă ca Descartes

nu părăsesc nici un dor
să nu mă despart
de gândul spor

transpun asociații
din situații
de ce-s umil
și nu ostil
de ce iubesc
și împlinesc
de ce-s Tezeu
pe firul tău

cearta clasico-romantică

eu nebun
tu frumoasă
eu gorun
tu nervoasă
că ochiul irizează
dorința ta cea trează

clasicul încinge
un zel de cutumă
cu astăzi plouă-n sânge
cu taine nu se-nsumă

tu frumoasă
eu nebun
ești geloasă
că-s gorun
în tulpină convergent
și în ramuri divergent

romanticul străpunge
un zel de cutumă
cu taine plouă-n sânge
cu mâine se însumă

ziceri

lumea-i lume cum o știe
cel lucid din veșnicie

ce-i comun la mulți
împacă pe mărunți

veșnicia este proba
geniului ce bate toba

dragostea-i oftat de unde
se ivește și se-ascunde

patima declină visul
chintesenței cu abisul

adevărul mușcă mărul
și se-nfruptă cu răspărul

ura este împletire
între rod și dezrodire

virtutea este calea medie
a viciilor în comèdie

rațiunea liniștește-n om
energia din atom

Lasă un răspuns