«

»

Gheorghe Pârlea – Versuri de seară

Gheorghe ParleaÎnaltă-i scara pân’ la cer!

Înaltă-i scara pân’ la Cer!
Fusceii, pân’ să-i număr, pier,
Iar eu, cu paşii mei cei grei,
Mereu mă-nalţ doar doi fuscei.
*
Mă aflu iar pe-a doua treaptă
Şi Domnul, coborând, m-aşteaptă
Scurtându-mi scara, cu iubire,
Dar eu alunec, la păşire…

*
Iar asta mi se-ntâmplă-ntruna
Deşi-mi întinde Domnul mâna…
Şi zilnic îmi rostesc stingher:
Înaltă-i scara pân’ la Cer!

RUGĂ PENTRU TOAMNELE MELE

Rupe-mi lanţurile, Doamne,
Lasă-mă să ies din mine
Şi mai dă-mi vreo două toamne,
Să-mi coc roadele creştine!
*
Inimii găseşte-mi cheie,
Că mi-i dăltuită-n piatră
Şi-i închisă-n ea o zmeie
Ce o ţine ferecată!
*
Şi odată ce-i deschisă,
Unge-mi-o cu sfânta-Ţi tină,
Dă-i speranţa cea promisă,
Umple-o, Doamne, de Lumină!
*
Dar Te rog să ai răbdare,
Dă-mi Lumina cu încetul,
Că-ntunericul mi-i mare
Şi-ndărătnicit procletul!
*
Şi lungeşte-Ţi mila, Doamne,
După cât de-ncet mi-e pasul,
Rabdă-mă vreo două toamne,
Până-mi hotărăşti ispasul!

Lasă un răspuns