«

»

Sandu Cătinean – poesis

sandu catinean...Copilul trist, cu-un clopoţel

Din nalturi fulgeră fuiori
Ce scânteie uşor pe dealuri
Se-ngrămădesc scâncind, ninsori
Zăcând pe molcomele maluri

Zăpezi încete prin păduri
Sclipesc încrâncenat a iarnă
Pe coaste, rămăşiţi din muri
Par amintiri din veri să cearnă

Se-aud la porţi colindători
În seara care se-nfiripă
Un nou Ajun de Sărbători
Coboară-n sate, parcă-n pripă

Colinde vechi despre un Prunc
Ce L-a vestit o stea din Ceruri
Fiori crestaţi de prin adânc
De veacuri semănaţi prin leruri

Pe-un drum de ţară-un copilaş
Trecea lipind la piept o pâine
Purtând un fes şi-un paltonaş
Ofta ţinând de-o sfoară-un câine

În jurul lui cădeau nămeţi
Copilul trist şi mărunţel
Cu fulgi arzând peste pomeţi
Strângea în mână-un clopoţel

De foame-ncepe-a rupe-un miez
Se-aud cântări îndepăratate
Cântările vorbesc de-un crez
De oameni răi şi nedreptate

„Căci astăzi s-a născut Iisus”
Cânta la poarta încuiată
Cu ochii stinşi şi gândul dus
La mama lui nemângâiată

Din clopoţel un clinchet lin
Străbate parcă a durere
Copil încrâncenat de chin
Lipsit de orice mângâiere…

O stea sclipeşte-ndurerat
Iar clopoţelul amuţeşte
De frig aproape disperat
Copilu-n cânt bolboroseşte

Într-un târziu adoarme frânt
Uşor arezemat de poartă
Apoi, în vis i-apare-un sfânt
Ce-i duce-n cer măicuţa moartă

Căţelul mârâie-amorţit
Lipindu-se de el mai tare
Pe cer o stea a asfinţit
Iar noaptea tot mai tristă pare

……………………………………..

În zori, pe trupul îngheţat
Găsitu-s-au fărâmi de pâine
Un clopoţel de cadenţat
Şi-o sfoară, ce ţinea un câine…

ulita-trandafiri-sandu-20572525002destinul-amurgului-sandu-205803amurg

1 comment

  1. Paraschivescu Gabriela

    Foarte frumoase versuri si f triste. Felicitari domnule Silviu Catineanu. Cracin fericit sa aveti. Cu stima Gaby P.

Lasă un răspuns