«

»

Gheorghe Pârlea: La Naşterea Domnului


Un Crăciun pe deplin trăit în esenţa lui spirituală!

La Naşterea Domnului

Din an în an, aducerea aminte
A Tainei ce întrupat-a Pruncul din Înalt
Renaşte-n noi copilul dinainte,
Ca lacrima, la suflet, şi-n trup – neîntinat.
*
Să-mpodobim cu daruri Pomul Bucuriei,
Ghirlandele iubirii atârne tot mai Sus
Şi-n imnice cântări să-I mulţumim Mariei
Că ni-L aduce,-n slavă, pe Dumnezeu-Iisus
*
Să prelungim această graţie Divină,
Să nu grăbim întoarcerea-n uitare.
Iar până iar la noi Crăciunul o să vină,
Sfioşi să facem paşi spre Înălţare.

Brăduţul
(Scumpelor mele nepoate: Emma, Elisabeta, Diana)

Sita Cerului tot cerne
Pulberi fine de cristal,
Scutec Pruncului aşterne
Peste lut primordial.
*
Bat din aripi heruvimii
Ca să primenească zarea,
Pruncii noştri află primii
Că începe Sărbătoarea.
*
Semn al marii bucurii,
Muntele-şi asumă jertfa,
Pe când coruri de copii
Îi cinstesc în imn oferta:
*
“Brad semeţ crescut pe creste,
Uneşti Cerul cu Pământul,
Fiindcă tu ne dai de veste
Că din nou coboară Pruncul.”
*
Iată-n inima-mi bătrână
Se revoltă-un băieţel
Parcă încercând să-mi spună
Că ar vrea brăduţ şi el.
*
O, copil uitat de vreme,
Au acum prioritate
(Când de brad o să mă-ntrebe)
Scumpele mele nepoate!
*
Sita Cerului tot cerne
Pulberi fine de cristal,
Scutec Pruncului aşterne
Peste lut primordial.

                                      

Lasă un răspuns