«

»

Sandu Cătinean – Când iarna murmură prin munţi

sandu catinean...Când iarna murmură prin munţi
Un alb intens pe munte se răsfiră
Cu gândul dus la verile fierbinţi
Mai urc o creastă, clipocind din liră

A albului mirare mă surprinde
Pe piscuri trece-un dor netulburat
Visarea peste hăuri mi se-ntinde
Ducând un gând mai greu de îndurat

Păşesc timid pe muntele de piatră
Îmbrăţişând al albului surâs
Din vifor alb îmi făuresc o vatră
Şi hohotesc ca-ntr-un sălbatec râs

Privesc la brazii mei cum s-au albit
Şi-nfiorat încep să le vorbesc
De mult prea alb mi-e sufletul zdrobit
Dar cânt ceva cercând să-i liniştesc

A câta iarnă tremură pe creste ?
Şi câte ierni voi mai avea de-acum ?
Trec peste munţi spunându-le-o poveste
Şi-s năucit de-al stinsului meu drum…

Doar brazii mei rămâne-vor în urmă
Tot mai albiţi, dar tot mai viguroşi
Visarea mea prin amintiri îmi scurmă
Cum fac prin munţi, vulcanii noroioşi

Din liră-mi curge-un cântec de demult
Cu-n tânăr zvelt trecând peste zăpezi
Prin inimă-mi tresare un tumult
Ce vine-adânc din fostele-mi amiezi

De-acum privesc mai trist la albul mat
La murmurul zăpezilor pe munte
În mine simt un cântec fărâmat
Ce-mi tulbură aducerile-aminte

A câtea iarnă-mi murmură prin munţi ?
Şi câte ierni m-oi întâlni cu brazii ?
Eu în curând voi fi la alte nunţi
Acolo unde cântă numai barzii…

Iubirea mea, ce-ar fi să vi cu mine ?
La pieptul meu, printre zăpezi să-mi cazi
Să-ţi cânt un cânt, ce spune despre tine
Că ai iubit, un trubadur din brazi…

destinul-amurgului-sandu-205803 amurg 25002 ulita-trandafiri-sandu-205725

Lasă un răspuns