«

»

Gheorghe Pârlea: Omagiu – Îi mulţumesc lui EMINESCU!

La moment aniversar, îndrăznesc să mă alătur şi eu, cu sfială, celor care rostesc numele EMINESCU în insignifiantele lor formule poetice. Cineva ne îndemna să o facem în tăcere, în muţenie, ca să nu-i tulburăm liniştea ce l-a înveşnicit. Dar dacă am urma acest îndemn, s-ar auzi numai vocile detractorilor săi, cei care răspund îndemnului blasfemiator, rostit încă din timpul vieţii sale: „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”…

Îi mulţumesc lui Eminescu

Îi mulţumesc lui Eminescu –
Fără el, aş fi fost altul…
Fără el, n-aş fi putut scruta Înaltul.
*
Îi mulţumesc lui Eminescu –
El mi-a dat tâlcul
Ca să pot pătrunde Adâncul.
*
Îi mulţumesc lui Eminescu –
El mi-a dat scânteia
Ca să pot adora Femeia.
*
Îi mulţumesc lui Eminescu –
El mi-a dat darul
Ca să pot străpunge Hotarul
Dincolo de mine,
Dincolo de tine,
Dincolo de ceaţă,
Dincolo de viaţă,
Pân’ voi reuşi
“Să-nvăţ a muri”…

Eminescu-i mult prea sus!
(Detractorilor săi)

Ziceţi voi de El ce vreţi –
În răzorul limbii noastre
El e floare, voi – scaieţi.

Ziceţi voi tot ce vă vine
Din veninul fierii voastre –
Verbele vă sunt sterile.

Ziceţi vorbe câte-s toate
Zămislite din ranchiună –
Vorba voastră-i fără roade.

Ziceţi voi ce vă prieşte –
Dar cât zisa vi-i minciună,
Tot de sus El vă priveşte.

Huliţi cât vă poate corul –
Eminescu-i mult prea sus!
La El urcă numai… Dorul.

Şi-napoi la noi coboară
Doru-I, într-o rază pus,
Dor de Neam şi Dor de Ţară.

1 comment

  1. Gheorghe Pârlea

    Observaţie (pentru o eventuală confuzie): al doilea element al ortogramei “Doru-I” (din penultimul vers) e majuscula lui “i”, ( care, în caracterele “Arial”, se confundă cu “l”).

Lasă un răspuns