«

»

Daris Basarab – Toţi vorbim…


Boris.David
Toţi vorbim de Eminescu,

Ca de un trecut;
Nu-nţelegem c-acest Escu,
Nici nu s-a născut.

El există precum lumea,
Fără început;
Între El şi noi, genunea –
Noi suntem din lut.

El e spirit ce-ntrupează,
Forţa unui Zeu;
Cine oare mai cutează,
Să mai spună, Eu?!

El va fi întotdeauna –
Noi murim pe rând;
El, purtând mereu cununa,
Noi, cârtind în gând.

Căci, ce-i drept, n-avem curajul,
Să-l înmormântăm;
Dar al nostru-i apanajul,
Să ne-ncumetăm.

Ce-i mai trist, că ne prefacem,
Că suntem umili;
Printre versuri proaste zacem,
Vrând să fim utili!?

Epigonii lui suntem dar,
Şi vom fi în veci!
Nu se poate naşte-un Hrist iar –
Spiritele-s reci…

Lasă un răspuns