«

»

Daris Basarab – versuri


Boris.DavidDe ce?!…

De ce-am îmbătrânit
Dac-am păstrat tot focul
Ce-n tinereţe m-a-ncălzit?!
De ce-am păstrat intact
Şi văzul şi auzul
Ca şi-astăzi să rămân vrăjit?!

Vrăjit de ce-i frumos
De sunete divine
De-un corp armonios
Ce ieri stârnea suspine
De flori si de miros
De simfonii sublime…

La ce-am păstrat ’cel foc
Ce se-aprindea în mine
Când totul părea joc
Când n-ascundeam în mine
Când şi făr’ de noroc
Eu înotam în bine?!

Căci şi-astăzi simt la fel
Când răsfoiesc albume
Cu pictori de demult
Ce au şi azi un nume
Când lacrimi şterg pe-ascuns
Şi n-o fac de ruşine
Ci pentru că ascult
Sonatele-n suspine

Când făr’ să mă jenez
Întorc priviri pe stradă
Şi-ntipăresc în vers
Un trup, ca pe-o bravadă…

Da, toate-s cum au fost
Dar, azi, încătuşate,
Te fac să te simţi prost
Cu-aşa simţiri, mascate…

La ce-am păstrat un dor
De tot ce-a fost ’nainte?!
Dacă ştiam să mor
Era mult mai cuminte…

Să!…

Să simt cum seninul coboară în mine!
Să nu mai văd chipu-ncruntat în oglindă!
Să deapăn în vise-utopiile toate!
Să vreau, bucuria, pe toţi să-i cuprindă!

Să nu simt în suflet nicicând duşmănie!
Să nu văd urâtul cum spurcă făptura!
Să vină-ntre oameni, pe veci, omenia!
Să plângem în hohot, când plânge natura!

Să-şi facă mafía, pe loc, ’mea culpa’!
Să n-aud cum mame-şi omoară copiii!
S-aud cum aleşii refuză salarii!
Să văd cum acasă se-ntorc toţi românii!

Eu ştiu că azi ’să’-ul e doar utopie,
Dar sper că-i posibil şi că, va să vie…

Se strânge…

Se strânge cercul tot mai mult –
În jurul meu e-un gol funebru –
Ca şi-alţi-nchin morţilor cult
Şi-n suflet port un doliu negru.

Din câţi au fost prieteni buni,
Ca să nu spun de-ai mei, de sânge,
Pe degete poţi să-i aduni,
Iar cercul mic începe-a strânge.

Şi-n suflet simt, parcă, un hău
Ce sperie, căci defrişează
Păduri ce-atrag păreri de rău
Prin rariştea ce luminează.

La umbra celor ce au fost
Eu m-am simţit ca într-o oază…

1 comment

  1. Boris David

    Multumesc mult pentru gazduire, draga Melidonium!

Lasă un răspuns