«

»

Ştefan Dumitrescu – poesis


stefan-dumitrescuTe voi căuta

Te voi căuta mereu, iubita mea
Eu fiind în firul ierbii tu într-o stea,

Simţi-voi cum ochiu-mi devine privire,
Cum fiinţa-mi se scurge către tine ţipător şi subţire,

Când după mii de ani voi ajunge în steaua ta
Te vei fi mutat demult într-un fulg de nea,

Îndurerat şi cântând voi porni din nou
Dar abia la sfârşitul timpului ne vom întâlni într-un ou.

SUNTEM MÂINI

Păsările sunt mâinile mele întinse către tine
să te mângâie, iubito,
vântul este mâna mea gingaşă întinsă către tine
râurile sunt mâinile mele limpezi care te caută pe tine,
să te mângâie, iubito
şi crinii sunt mâinile mele înflorite
care te caută pe tine, iubito, să te mângâie

şi eu sunt o mână, iubito
din care pornesc mii de mâini
ca ramurile unui copac ca să te caut pe tine,
oh, dar a cui mână sunt eu,iubito
a cui mână sunt eu
a cui mână ?,
şi Acela a cărui mănă sunt eu
a cui mână este, iubito,
a cui mână,
a cui mână este, iubito ?

şi tu eşti o mână, catifelată, gingaşă, iubito
pe care te caut cu toate mâinile mele să te mângâi
oh, şi către cine te întinzi tu, iubito,
să-l mângâi,
către cine te întinzi tu , iubito
să-l mângâi,
către Cine ?

şi El a cui mână o fi, iubito,
a cui mână,
şi El a cui mână o fi, iubito,
a cui mână ?

Lasă un răspuns