«

»

Ştefan Dumitrescu – poesis


stefan-dumitrescuAmarnică e dragostea mea

Amarnică e dragostea mea, iubito
Plâng, mă cutremur, adânc mă sufoc
Pe cer trece ca o lună însângerată
Dragostea mea imensă şi fără noroc

Tu eşti o statuie de chihlimbar pe un deal
Eu curg pe lume ca un fluviu însângerat
În lumea subatomică e o toamnă înaltă
Din biserici sfinţii demult au plecat

Mi-e un dor adânc de tine, iubito
Că se crapă bolta cerului trosnind
Lanurile de in văluresc în lumea ailaltă
Pe păduri îl vedem pe Dumnezeu venind

Îmi este atât de dor

Oh, îmi este atât de dor de tine, iubito,
Încât văzduhul s-a umplut de tine,
Şi-L aud pe Dumnezeu printre atomi,
Şi cum se duce blând, dar şi cum vine.

Eu sunt cuvântu-nmiresmat acum,
Tu eşti cuvântul vast eternitate,
I-auzi, iubito, ploaia-ndurerând
Cum dinspre mine înspre tine bate.

Îmi este atât de dor de tine, iubito,
Încât te simt cum stai în pietre şi în petale,
În toate lucrurile lumii deodată, cântând,
Iar eu mă pierd prin tine ca pe-o vale

Lasă un răspuns