«

»

Adina Dumitrescu – conidia prezentului

Adina Dumitrescu - LHprind asfinţitul
se lasă-nserarea
grăbesc pasul
urc coasta
tai livada
prunilor bătrâni
licheni îmbrăcaţi
îmbrăţişaţi
şuier m-aud
gem respirând
urmă de paşi
aud ascult
mi s-a părut
iar o aud
scâncet copil
din conidie trenă
de la ora
trăitului dansului
plânsului
aud mă inund
miros de jivină
de blândă urmă
câţiva paşi
trece de mine
mă opresc
se opreşte
mi-o ia înainte
mă ocoleşte
vine boare
fierbinte de soare
spate dogoare
iar mă opresc
mă gândesc sunt
fantasmele nopţii
leagănul morţii
unde să trag
gânduri desfac
iţe să-nlătur
alături urmă
om haită
neaşteptată
fuge săgeată
din soare în soare
răcoare ar trebui
să-mi fie
ninsoare
mă junghie
rază în gât
mereu caut
jujeu opinteu
să car lemn
faţă totem
mă rog implor
sfinţilor zeilor
las răsura
prunii rugii
vălătucii fânului
plâng mă ascund
surparea fagilor
umbra frunzelor
îl văd iată
cum arată
cum caută………
stană de piatră
ochi sfredelitori
palme roşii
tors întors
fântânii cumpănii
ruptă descentrată
găleată vărsată
pe corpul lui
falnic colnic
zeul cel mare
prometeu la picioare
iason în porunci
după furci
aşează genunchi
deschid braţe
palme julite
trag frunze
fac adăpost
fără rost
nu se lipesc
frunze de degete
marginea fustei
trage cingătoare
rupe sumete
deux jambes albe
înflorite nalbe
deux doigts ale lui
astupă vederea
muntelui
frige dă foc
sipet strânge
în palme unghii
braţele dinţii
uşă granit
securit cutremurat
spart fărâmiţat
degete braille
tors abdomen
coate spate
păr sună
plâns de caval
lăută strună
coaste ţiteră
flacără scrum
vin zorile
sărutările
dezmierdările
ţipă gâtul lui
prin al meu
pare că mă apără
par că îl apăr
rădăcini spini
ne rod lipindu-ne
doi facem unul
fruct dicotiledonat
tăvălit îmbrăţişat
filă dublă
hartă lipită
loji cerebrale
aceleaşi canale
acelaşi cânt
copiilor nenăscuţi
jale conidie
trenă dans plâns
ambigenă suflare
săltare coroane
fagi fragi
dispăruţi sălbatici
boare arome
pâini fierbinţi
picuri picioare
buchet lăcrămioare
lacrimi bunăstare
cer atins
săgeată brânduşă
bordei costrei
zile albe
negre cenuşă
pănuşa boabelor
o ce dor
mistuitor
ostoit citit
ochi obosiţi
vieţii smulşi
ghearelor morţii
îngeri plângând
planând palpitând
o ce filă
scrisă aruncată
zilnic silnic
vieţii… cărţii…
teatrul absurdului
în centrul oraşului
scări felicitări
coboară
adâncul pământului
grăbită conidie
prezentului

Lasă un răspuns