«

»

Olguţa Trifan – Recurs la fericire

olguta_trifanSpune-mi, iubitule! Ce timp trăim
cu atâtea ziduri groase între noi?
Cât de străini suntem, să nu mai ştim
iubirea, astăzi, să împărţim la doi?

Nu-i mai simţim aroma în noapte…
Pierdut-am, noi, mirabila balanţă?
Pierdut-am, noi, talerul cu şoapte …
ce ne-ntregeau mereu într-o romanţă.

Cândva, eram un singur trup şi-un gând…
Astăzi, vorbim doar după interese,
iar totul nostru va pieri curând,
de vom dormi când viaţa pânza-şi ţese.

Viaţa trece fără să ne placă.
Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii…
Câte răni în noi, astăzi, să tacă
pentru-a putea să-mi prinzi în păr magnolii?

Din sălcii plângătoare-n seri târzii,
vreau vântul fericirii să mă bată,
să pleci şi cel de ieri să redevii,
tu, cu iubirea noastră de-altădată…

Lasă un răspuns