«

»

Florin Vasile Bratu: ,,De unde”

Florin BratuTrec oameni trecuţi în scutece albe
în ape stătute amare şi dalbe
tot ce-i în urmă în umbră se-ntinde
nimicul de ieri în volburi cuprinde
călări pe cai s-afundă-n scaieţi
rămâne o ceaţă de ceată bruneţi
ce drumul întinde şi prinde rumoare
de unde

de unde atâta cerşită lentoare
de unde vin de unde-i poruncă
din scutece-n cer ochiade aruncă
de unde-s şi caii ce pasc în ponoare
şi cară în spate atâta duhoare
de unde

vin manechine în ronduri de noapte
la pândă cu hoţii, în pâlcuri de şoapte
să fure din scutece ofrandele puse
odată ce-ombilicul în tăiere apuse
de unde
de unde şi visele adorm în tăcere
în jur totul geme în dulce de fiere
de acru şi harul se-ntinde-n hotare
şi ziua bălteşte în noapte de soare
de unde
rămân în zare de lună scutece albe
ce poartă-n falduri mumiile dalbe
de unde se-ncing atâtea pirostrii
cenuşe de focuri în vânturi lălâi
de unde dospesc lepădate umori
bat clopotele-n jerbe încinse de flori
pământul nu poate să le adape
le ţin covârşite în hamuri de ape
de unde
la trap caii-n gropi se-apleacă în prund
până la genunchi picioarele afund
din şea în bice călăreţii-i alungă
în vânt în galop la ţărm să ajungă
cu nările-ntinse spre cerul cu nor
se duc spre sfârşitul trecutului lor
plâng pietrele de jale şi vai
în scutecele albe cad lacrimi de cai
*

De unde vin şi unde se duc
ce-i creşte-n durere şi duhul seduc
de unde s-adună numai scursori
bătute în vorbe corcite-n culori
de unde
sobor de cuvinte necuvântătoare
aride în suflet apuse-n chemare
nici vântul nu vă-ngână
nici dorul nu vă mână
de unde
atâta pleavă aruncată-n drum
născută din crezuri bătute în scrum
ce cântă în strună în strane târzii
de unde atâtea inimi pustii
de unde

Lasă un răspuns