«

»

Daniel Corbu – versuri

Daniel CorbuMuzeul literaturii

Tot ce-am avut de învins şi-am învins
se îndepărtează topindu-se în linia orizontului
tot ce-am avut de învins şi n-am învins
fără milă mă urmăreşte din umbră.
Dar de cîte ori n-am salutat
oameni îmbrăcaţi în hainele morţilor
şi cîţi n-au trăit pe spinarea morţilor
ca algele pe cochilia melcului Adeodatus!
Astfel gîndeam bucurîndu-mă de gura
de mîinile mele ca de-o primăvară
bună de spînzurat nelinişti
în dimineaţa care-ncepea ca de fiecare dată cu mine.
Cu palmele-nroşite
îngerul ţine în mîini biblia de pîine a unei alese seminţii
cineva flutură steagul
altcineva cîntă: Sculaţi, voi, norocoşi ai vieţii!
TOT CE-AM AVUT DE ÎNVINS ŞI-AM ÎNVINS
SE ÎNDEPĂRTEAZĂ TOPINDU-SE ÎN LINIA ORIZONTULUI
TOT CE-AM AVUT DE ÎNVINS ŞI N-AM ÎNVINS
FĂRĂ MILĂ MĂ URMĂREŞTE DIN UMBRĂ.
Degeaba încrustări pe zidul înalt
al nesupunerii
degeaba rugi sacrosante pentru cei plecaţi în satele
văzduhului!
Cînd Wittgenstein a spus că moartea
n-a fost încă trăită
se gîndea la ea ca la o binefăcătoare stipendie.

Lasă un răspuns