«

»

Olguţa Trifan – poesis


olguta_trifanIartă

Iartă-mi tristeţea,
haină grea, apăsătoare,
ce-mi îmbracă sufletul
dominându-mi existenţa!
Din care, precum torenţială ploaie,
puhoi de lacrimi scrise, curg.
Iartă-mă, din nou,
că nu pot să mă bucur,
atunci când văd durerea
ce trupul Ţi l-a vlăguit!
Iartă-mă, Te rog, că suferinţa Ta
mă doare, mă face ca să plâng!
Iartă, bunule, Tu, iartă
c-am îndrăznit să Te iubesc,
profund, până la lacrimi, deşi ştiam
că lacrimile-şi au un duh al lor,
cu rădăcini adânci, fluide,
în suferinţi, în patimi şi în dor!
Dacă, totuşi, mi-ai ierta
stângăcia-mi în a Te venera,
puteri nebănuite-aş căpăta,
lacrima ce curge-aş transforma
în apă vie pentru rana Ta
şi sufletul mi-aş vindeca.

 

 

1 comment

  1. Marian Malciu

    Poezia se încadrează, prin conţinut – rugă şi speranţă – în această perioadă de timp, în care creştinii ortodocşi se ostenesc prin post şi rugăciune să întâmpine importanta sărbătoare a anului: Învierea Domnului.
    Autoarea a adoptat un sti liber, al aşa zisului vers alb, pentru că, precum se ştie, poezia religioasă este mai greu de redat în binecunoscutul şi apreciatul vers clasic, dar acest aspect nu o vitregeşte de posibilitatea redării unei părţi a trăirilor sale interioare. Nu lipseşte metafora şi nici alte figuri de stil, astfel că, prin lirica sa, reuşete să transmită cititorului gânduri, sentimente şi atitudini ce-i aparţin, rezonând cu acesta.
    Iată şi un film-video în care muzica, imaginea şi versul se împletesc armonios înspre realizarea unui tot unitar, care sensiblizează sufletul prin ceea ce ascultă, priveşte şi citeşte lectorul:
    Din partea mea, soncere felicitări realizatorilor!
    Cu preţuire,
    M.M.

Lasă un răspuns