«

»

Mihai Dascălu – Hazardul istoriei în hotărnicia Prutului


(schita in lucru)
I. Storia
Cetateanul celui stat, proclamat la 29 iulie 1994 „suveran si independent, unitar si indivizibil”[1], este frustrat de inconstienta unora din consangeni atunci, cand acestia intercaleaza inocent in discutie nominatiile „Republica Moldova / Moldova”. Cum sa percepi subiectul adecvat, luand in consideratie diferenta fizico-politica sensibil raspicata a notiunilor? O fi vorba despre pseudo-formatiunea Chisinaului separatist sau se face referinta la statul moldovenesc? Incurcare grozava a itelor, probabil, sa nu priceapa prostii.

Doar ca, intrebare: cand ai fost tu statulet, draga, de cumeti a confrunta leaganul ce te-a nascut?

Pana in a.1812?
Nu. Deoarece Basarabia pirotea cuminte in sudul interfluviului Nistru-Prut, pe litoral. Habar ne-avand de ambitiile expansioniste ale Tartariei de Nord, Chisinaul ceda totalmente in fata anvergurii Chiliei, Ismailului, Cetatii-Albe, Tighinei, Lapusnei, Orheiului, Sorocei, Hotinului, Cernautului…

Dupa 16 / 28 mai 1812?
Nu. Profesorul A.V.Boldur implica in disputa “Colectia completa a legilor ruse”, nr.25.110. Istoricul rus M.Pocrovschi, “Politica externa”, ibidem, pag.546, afirma ca razboiul ruso-turc din 1806-1812 s-a terminat pentru Rusi “aproape cu nimic”[2]. Basarabia e nimic! Infiripata de rusi, noua provincie – parte integrala a careea devine Chisinaul! isi stramuta aici centrul administrativ din Bender (Tighina) abia in a.1818. Din punct de vedere juridic, Basarabia e inzestrata cu o autonomie lipsita de vigoare, perioada vremelnica de trecere la gubernie (a.1828).

La 12 octombrie 1924?
Nu. Caraghioasa Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca reprezinta un sofism ridicol, destinat exclusiv intinderii revolutiei mondiale a proletariatului. Fapt relevat prin indicarea capitalei – en premierement! in slavitul oras Chisinau din teritoriul vremelnic ocupat (–asi!?) al Basarabiei, de catre Romania burgezo-mosiereasca. Capitala temporara or.Balta. Unde acu tii legatura, stimabile?

2 august 1940?
Da. S-a savarsit. Dupa odioasa “eliberare” din 28 iunie 1940, sovieticii hacuiesc teritoriul moldovean cotropit, evident, in scopul prevenirii unei noi reuniri cu Patria. Cat a vrut Moscova, a luat, suprafete de glie carpatina se administreaza injust Ucrainei. Din ramasitele strecurate printre degete croieste in mod arbitrar “cea mai moldoveneasca” respublicuta. Chisinaul e desemnat autoritar “capitalea Sovietscoi Moldavii”. Legea Sovietului Suprem al URSS, din 4 noiembrie 1940, contureaza definitiv frontierele voluntare ale noii “republici surori”.

Apanajul strainului consta in construirea unei “Basarabii” in afara Moldovei, concomitent, a unei “Moldove” in afara Romaniei. Scopul? Dominatia proaspatului vasal.

II. Mirajul

In fapt, tendinta de epatare a „alesilor” ot Sovietscaia Moldavia and compania alimenteaza focul de artificii, impregnand uzul de fals in spatiul public atat de adanc, incat se creeaza impresia ca strabuna Bogdanie descaleca si se termina strict pe sesul Bicului. Ori, daca e vizat micro-federationul rodnoi (scump), zii pe nume – „Statul Republica Moldova” – vezi titlul art.1 din Constitutia RM. E de dorit sa nu amestecam anumite subtilitati cromatice, ca de-o mai fi si asta, iarta-ma, Doamne. Doar ca, intrebare: cand ai fost tu statulet, draga?

Contrapunerea artificialei creaturi staliniste vechii statalitati autohtone nu urmareste alt scop decat anihilarea dramatica a sperantelor de refacere a Patriei. Semnificativa in aceasta privinta e aroganta alma-mater din Chisinau, Academia de Stiinte, care habar n-are de existenta infloritoarei republicute ce-o intretine, batand aberant in cuie pe frontispiciu titulatura “a Moldovei”[3]. Ce-ar fi, in genere, ca tovarasii sa nu duca lumea in eroare cu „Australia de pe malul rasaritean al Prutului” (eternamoldova.wordpress.com/2015/02/25/), adica sa nu denigreze Moldova, mai incalcand flagrant principiile democratiei, echitatii si libertatii sociale? Cu regret, actualitatea transvestismului incins pana la paroxism razbate din mesajul diversilor om-Ologi: “Astfel ca Moldovei nu-i ramane decat unirea cu Romania, pentru a-si vedea visul realizat.”[4] Curata intruchipare a suspinului „Si-am murit fara sa stiu;”, dovada, ca purificarea vietii politice nationale nu afla sprijin in sanul familiei.

Inspiratia impunerii unei noi perspective de interpretare a istoriei nationale – dar incolo mergem, cu asemenea muzica! releva un jest putin spus neloial fata de stradalnica Moldova. La ce ajungem? Experientele trecutului kominternist n-au servit de-invatatura. Prilejuit de paralelismul fariseic, unul din elementele fondarii statului roman ingrat dispare din ratiune, se inhiba in timp si spatiu. Nota bene: cine a facut, dara, Unirea anului 1859? Cu cine s-a unit Tara Romaneasca? Per contrario, cu osanale (de conotatie preponderent satirico-umoristica) se retuseaza vartos fantasmagoricul califat moldo-ivanesc, creionat de sovietici pe tapet cu tancul. Ce usa deschideti, domnilor, caci in Forul roman, portile templului lui Ianus (veche divinitate romanica reprezentata cu doua fete) erau deschise in timp de razboi si inchise in timp de pace?

In contextul impertinentei abordari, e de neinchipuit impactul negativ al inaltei preocupatiuni cosmopolite, ce vine sa pecetluiasca granite vremelnice pe corp viu. Indatoririle taranesti avertizeaza: ce e permis Cezarului – Boje, tarea hrani, e departe de „independenta” opincei promulgata in a.1991. Privind la drepturile noastre reprimate, ne intrebam cuminti: autoproclamarea unui stat in stat, pe teritoriul moldovenesc, nu dezvaluie oare o invederata inselaciune? Qu’allons nous faire ensuite?

Isi pierde orice valenta elogierea savantului (si domnitorului) D.Cantemir prin editii enciclopedice, inalte conferinte, daca nu se respecta Tara ce-a reusit s-o imprime in “Scrisoarea Moldovei”. Mai ales, daca facem exceptie de la faptul ca D.Cantemir mai mult a tradat, decat ajutat Moldova. Ce mai prioritate din partea nedemnilor urmasi, comparativ cu epopeia gloriosilor Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Sfant, Bogdan Voda cel Orb si Grozav, Petru Rares, Ioan Voda cel Viteaz… Cum n-ar fi, „Descrierea Moldovei” atesta Prutul ca fluviu intern al Moldovei “numit mai inainte Hierasus, de Ptolomeu – Gerasus, de Ammianus – Parota, iar de vechii greci – Pyretus, care vine dupa hotarul Moldaviei cel mai dinafara despre lesi, si toata Moldova o taie prin mijloc.”[5] Pot liber sa citeasca toti bolsevicii, ratacitii, mancurtii, “patriotii si statalistii, iubaretii de Maldova”, chiar domnii academicieni pot lesne sa se incredinteze ca raul nu are capacitatea – determinata de Eternitate! de a fi granita intre moldoveni.

Peisajul copilariei din sat Vanatori, Nisporeni, sub Ungheni, pastreaza in memorie legende auzite de la batranii, una din ele legate de blestemul aruncat de Dumnezeu pe capul moldovenilor pentru nu stiu ce pacate. Iata ca trimite Atotputernicul un sarpe ce desparte Tara in doua. Pe urma lasata, pune apa Prutului, incrustata ulterior violent cu borne precipitate de geopolitica agresorului.

III. De ce, Prutul?

Folclorul moldovenesc mai pastreaza expresia ”Turcul plateste”. De unde sa nu exprime aceasta rezonanta tendintelor expansioniste ale rosienilor pe socoteala Imperiului Otoman, care la randu-i, achita contributia pe seama vasalilor? In memoriul inaintat Tarului Alexandru I, in 1806, de catre printul Adam-Georg Cziartoryjski, vice-ministru al Afacerilor straine, se cerea imminent “ocuparea si anexarea imediata, “fara nici o intarziere” a Moldovei si Valahiei pana la Dunare, care trebuia sa fie viitorul hotar al Imperiului rusesc.”[6]

Declansat sub semnul imprevizibilului, pradalnicul eveniment ia la finis o turnura substantial redusa. La finele razboiului din a.a.1806-1812, Rusia Tarista negocia cu Sublima Poarta anexarea (!), din extensus inspre voia turcului:

– ambelor Principate dunarene, Moldova si Muntenia. Granita se preconiza pe Dunare;

– Moldova. Hotarul revenea pe apa Milcovului;

– Moldova pana la Siret. Nu mai ajungea, atunci, Chisinaul “mandra capitale a Maldovei”;

– Moldova, pe linia Prutului;

– Moldova pana la Prut, dar fara partea de Sud, cu Cetatea Alba, Ismail si Chilia[7];

– Moldova, pe linia Prutului.

Reiterarea intr-un fel a ultimelor trei subalineate are naratiunea sa. Tine de observat ca la insistenta solului rusesc, marele vizir Ahmed declara in cele din urma: “Va dau Prutul; nimic mai mult; Prutul ori razboiul;(…)”[8]. Dar aici sultanul ceru sa se pastreze pentru Poarta gurile Dunarii cu cetatile Izmail si Chilia, constientizand importanta lor strategica. Rusii redeschid ostilitatile militare si turcii zapaciti renunta la gurile Dunarii, cedand linia Prutului. Asta a fost sa fie.

In ziua de 16 mai 1812, la Bucuresti, se semna cesiunea Basarabiei. “Prutul, de unde acest rau patrunde in Moldova, pana la varsarea lui in Dunare, apoi din acest loc maluil stang al acestui fluviu pana la Chilia si la varsarea sa in Marea Neagra, va face hotarul intre cele doua imparatii: Rusia si Turcia.”[9] Din fraza citata, subliniem punctul de reper ce scoate in raspar minciuna comunista de mai tarziu: Prutul patrunde in Moldova; deci nu e frontiera vlahilor. In plus, „Nici turcii, nici rusii n-avea vreun drept international, istoric, national sa manipuleze dupa bunul lor plac populatia romaneasca, s-o transfere dintr-un imperiu in altul – si mai crud, si mai sangeros.„[10]

Samoderjetul ridica exagerat stacheta profitului si contureaza Basarabia deosebit pe harta, arogandu-i calitatea imaginara de entitate teritoriala, chipurile, in afara Moldovei (de unde numai ce a furat-o!). Aici si acum se pune temelia “moldovenismului” fals, amplificat dupa 12 octombrie 1924 – data fixa! de Uniunea Sovietica cu ingenioasele cimilituri “maldaveni – rumani” / “statalitatea sotialisti moldovineaschi”.

Apreciind Pacea de la Bucuresti ca pe o “pace prin care, fara rusine si in dispretul oricarui drept, ni se ia jumatate din Moldova”, savantul Constantin C.Giurescu subliniaza in cunostinta de cauza: “Astfel, cu rapirea Basarabiei, incepe marea drama a istoriei noastre contemporane si problema cea mai grea a politicii noastre externe: relatiile cu Rusia.”[11]

Amanunte referitor la modificarea temporara de catre puterile garante, in anul 1856, a granitelor sudice ale Moldovei, ne ofera autorul Sever Neagoe. Tratatul de pace incheiat la Paris, care punea capat razboiului ruso-turc al Crimeei, a obligat Rusia sa renunte la protectoratul asupra tarilor romane si sa retrocedeze Moldovei partea de sud a Basarabiei cu judetele Cahul, Bolgrad si Ismail. Teritoriul si frontiera de sud-est ale Moldovei se extind acum catre Dunare si Marea Neagra, pe aliniamentul: „Katamori pe Prut, catre sud-est pana la Saratica, apoi catre sud pe raul Ialpug, catre est pe la imediat sud de Bolgrad pana la valul lui Traian, apoi pe soseaua catre Cetatea Alba, de unde se va indrepta catre sud-est pe litoralul Marii Negre la 1 km est de lacul Burnaz.”[12]

Tratatul de pace semnat la Berlin la 1/3 iulie 1878, art.45, 46 exclude din nou posesia moldoveneasca in Bugeac: “Principatul Romaniei retrocedeaza Magestatii Sale Imparatului Rusiei, portiunea teritoriului Basarabiei care la apus se margineste cu talvegul Prutului, iar la miazazi cu talvegul bratului Chiliei si cu gura Starii-Stambulului. (…)”[13].

IV. Reinstaurarea normalitatii.

Aducand pe valuri vestea Marii Uniri, la 27 martie / 5 aprilie 1918 Prutul scapa de blestem. Realmente, are loc miscarea impulsiva de convergenta a poporului, in care se reflecta intreaga motivatie a resentimentelor nationale inabusite. O realizare pe cont propriu, multumita intelepciunii membrilor “Sfatului Tarii”, fara “unificatori / binevoitori”, in consecinta, imaginea Prutului pasnic alina din nou ochiul bastinasilor.

V. Greutatea Protocolului secret.

Atacul

Antonescu – recuperare a teritoriilor smulse samavolnic din trupul Ţării.

1944

VI. Rezumat.

Moldova n-are nimic comun cu secesionismul, ea fiind victima – dubla ! a Pactului Ribbentrop-Molotov. Prima data – la 28 iunie 1940, in urma atacului armat al URSS. A doua – desi Pactul e recunoscut ca nul ab initio, consecintele lui juridice pentru Basarabia-Moldova-Romania nu sunt lichidate pana astazi!? Este vadit ca dezbinarea definitiva a Moldovei constituie idealul de aur al cotropitorului, care-si agraveaza culpa, sechestrand mai recent teritoriul cucerit in doua, trei, patru, cinci… etc. fragmente. Parca-ar fi un vis salbatec, dar in hora int-rusului se prind tot mai multi iresponsabili…

Stimate cititorule, nu te abstrage de la realitate. Acceptarea molcuma a nedreptatii ce ni s-a facut este absolut regretabila, dar, si mai ales, periculoasa e tampenia cu care ne obisnuim. Orice patriotism sanatos se evapora, par exemple, la lectura unui pasaj eronat dintr-un simplu manual scolar: „Cu Moldova ne invecinam la rasarit, intre localitatea Paltinis si varsarea riului Prut in Dunare. Cu Ucraina, granita este formata din doua sectoare. Sectorul de nord, intre riul Tur (afluent al Tisei) si localitatea Paltinis, si sectorul de sud, cuprins intre varsarea Prutului in Dunare si a bratului Chilia in Marea Neagra.„[14] Nici un cuvant despre marginirea Romaniei cu pamanturi natale rapite, ce-i apartin de jure, nu si de facto, iar invecinarea cu “Moldova” face varf la toate. Chit ca manualul e editat sub auspiciul Ministerului Invatamantului. La ce bun sa mai judecam despre chintesenta romaneasca a Prutului, circumscrisa fatalmente dimensiunilor reale ale spatiului etnic?

Moldova are nevoie de constiinta curata a poporului sau. Numai atunci, bunul Dumnezeu ne va ajuta sa REINTREGIM vatra.

A la bonne heure!

Mihai Dascălu / 23 aprilie 2015

Note

[1] Din alin.(1) art.1 din Constitutia RM; http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731; accesat la 23 aprilie 2015.

[2] A.Boldur. “Istoria Basarabiei”. Editura Victor Frunza. B. 1992, p.287.

[3] http://www.asm.md/; accesat la 23 aprilie 2015.

[4] http://www.epochtimes-romania.com/news/traian-basescu-moldova-si-romania-despartite-de-hotararea-a-doi-criminali-stalin-si-hitler–232636; accesat la 23 aprilie 2015.

[5] Dimitrie Cantemir. “Descrierea Moldovei”. Chisinau. Literatura artistica. 1988, p.14.

[6] S.Ciobanu. “Basarabia”, Chisinau, Universitas. 1993, p.149.

[7] A.Boldur. “Istoria Basarabiei”. Editura Victor Frunza. B. 1992, p.286.

[8] I.Nistor. “Istoria Basarabiei”. Chisinau. Cartea moldoveneasca. 1991, p.172-173.

[9] Ibidem, p.173.

[10] A.Moraru. “Istoria romanilor. Basarabia si Transnistria (1812-1993)”. Chisinau. 1995, p.11.

[11] Constantin C.Giurescu. Istoria romanilor. Vol.III. B. Editura ALL. 2010, p.238-239.

[12] Sever Neagoe. “Teritoriul si frontierele in istoria romanilor”. Editura Ministerului de Interne.1995, p.78.

[13] Ibidem, p.92.

[14] Claudiu Giurcaneanu, Iuliana Musat, Cheorghe Ghica. “Geografia Romaniei”. Manual pentru clasa a VIII-a. Editura didactica si pedagogica, R.A. B. 1993, p.6.

Lasă un răspuns