«

»

Emilia Ţuţuianu – Poesis

emilia tutuianuSalcia

Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele închise
Şi vântul dezmierdându-i faldurile grele,
Pe malul solitar al unui râu rămase,
O salcie pletoasă, sub cerul plin de stele.

Era sublim sub lună, când briza ne cuprinse,
Cu braţele ei grele de frunze şi-nfloriri…
Ne-nfioră tainic de amintiri apuse,
Şi-n oglinda apei se-apleacă murmurând:
         Tu la izvor, Eu la vărsare
         ne legănăm cu vise şi iubiri,
         cuprinşi de neuitare!

Lasă un răspuns