«

»

Veronica Balaj – Note de lectură: ,,Drum închis”, de Florin Vasile Bratu

Am îndemnul, venit din partea distinsei editoare şi redactor coordonator al revistei Melidonium, să lecturez şi să consemnez despre un roman foarte bine cotat şi apărut într-o altă parte de ţară. Este o idee foarte bună, mai ales că nu prea ştim adesea ce anume se publică în alte zone culturale din ţară, numai dacă ne străduim în mod special sau avem recomandări precum în cazul acesta.
Să scrii un roman nu e chiar aşa, la îndemâna oricui are ceva de povestit, din cele trăite sau auzite… E nevoie de știința de-a construi, de-a coordona personaje şi de-a include totul în epicul care neapărat trebuie să convingă… dar la ce bun să spun lucruri arhicunoscute: ţin însă să precizez dintru început că avem de-a face cu un text foarte bine scris, care incită la lectură, arătând stilul unui profesionist desăvârşit în ale scrisului, Florin Vasile Bratu, bucureștean prin adopţie, dar originar din urbea muşatină a oraşului Roman..
Totul debutează abrupt, cu referire la o problemă gravă: decesul unui bărbat în vârstă, care creează suspiciuni. Problema trebuie elucidată chiar de echipa coordonată de personajul principal. E nevoie de investigaţii. Personajele sunt introduse în scenă admirabil de autoru, ele rămânând cu roluri sporite, până la final. Moţonea, Capră, Arşinel, locotenentul major Ana şi cu toate că e trecut la cele veşnice, bătrânul Alexandru Voineşti. Motivul începerii unui lung şir de prezumţii, cercetări, corelări, studiul unor documente, verificarea veridicităţii lor… Epicul creşte, se lărgeşte admirabil, pe mai multe planuri istorico–sociale şi politice, grave acuze şi orgolii rănite, vieţi marcate de întâmplări care păreau sau se voiau date uitării. Acestea ies la iveală scoţând la suprafaţă o întreagă încrengătură de fapte reprobabile săvârşite de acelaşi personaj Mihai Florescu trecut prin toate etapele unei ascensiuni nemeritate şi care avea la bază minciuna, tertipurile gen şantaj, politica neonestă… Alte crime, ca moartea unui pădurar, este un caz care prin hăţişul de incertitudini şi probe justificate până la jumătate, ajută, în fine, la limpezirea situaţiilor apăsătoare şi tivite grosolan cu nedreptate, fraudă, minciună. Aşa cum se întâmplă adesea, personajul negativ din orice punct l-ai privi, ajunge să ocupe funcţii înalte în stat, până la cea de ministru adjunct.
Practic, întreg romanul este un excurs al răzbunării. În numele dreptăţii. Ocolişurile investigaţiilor sunt atât de numeroase încât, dacă reiei lectura după o vreme, de la un anume punct, presupunând că nu poţi citi neîntrerupt un roman plin de scene revanşarde, rişti să te pierzi. Să uiţi firul. Să trebuiască să reiei un pasaj.
Romanul, cu titlu… apăsător, are la bază fapte reale, chiar şi determinarea locală este clară, oraşul Roman, citindu-se pe nerăsuflate, cum se spune, cu toate că e un text încărcat de drame, de răni care nu se vindecă din pricina urii care mocneşte. Până la iluminarea dată de instituirea dreptăţii. E un anume fel de-a face dreptate. Volumul nu poate fi considerat în nici un caz un roman poliţist, deşi, ar avea toate datele necesare… crime.. suspans, otravă, chiar cu provenienţă din epoca Florentină…. nu pot să-i spun roman poliţist pentru că este creată o atmosferă de nemulţumire, de neîmpăcare sufletească, într-o notă de negură apăsătoare, intrând în sfera romanului psihologic şi istoric de mare complexitate. E o undă a încrâncenării care trece fără oprire peste text. Incontestabil, este una dintre cărțile scrise cu aplomb, cu știința de-a struni fraza şi dialogurile de către un adevărat profesionist al condeiului.
Se merge pe linia construcției în evantai, este o carte în care personajele se confruntă, se aleg, se despart pe baza unor principii diferite de viață sau din pricini socio-politice, conflictule este mereu vizibil şi… ca cititor aștepți o rezolvare, o însumare a motivelor care să-l stingă. E o derulare în care situațiile dimensionate de trăire maximă şi cât se poate de reale, te transpune într-o lume cu valenţe dramatice.
Interesantă este formula prin care autorul rezolvă direcționarea, destinele unor personaje recognoscibile. O stare politică şi socială grea, de contorsionări şi întâmplări la limita istorică, descoperirea unor acțiuni ce păreau acoperite de vreme sau de bulversarea politică, toate pun personajele în contextul unei lupte ,,pe frontul dreptăţii”, dacă ar fi să-l parafrazăm chiar pe autorul însuși exprimându-se prin graiul lui Arşinel, personaj de cursă lungă în roman.
Volumul fierbe de informații negative despre o epocă controversată a istoriei noastre naţionale, de intersectări ale concepțiilor, ale neprevăzutului cotidian cu psihologia unor vremuri grele, apăsătoare, pline de suspiciuni şi răzbunări.
Punctul fierbinte este totuși viața, lupta pentru adevăr în numele salvării unor principii morale care incriminează firește, crima, minciuna, trădarea. Societatea se dovedește oprimantă, voința umană, așa cum au arătat-o chiar vremurile acelea, pe atunci,, noi” şi ,,roşii”, nu găsea ușor o cale de a se impune. Erau legi născute din interese, deloc onorabile, deloc morale. Erau restricții printre care unii s-au strecurat cu abilitate în vederea unui profit de moment, a unei urcări pe-o treaptă care să-i scoată în evidenţă. Nu conta cum şi în ce mod. Important era să iasă în evidenţă orgoliul găunos iar micile avantaje de moment la nivelul persoanei să fie un bun propriu. În opoziție, intervin şi oameni de factură demnă şi de aici… conflictul despre care am pomenit. Arderea, conflictualitatea, drama, sunt coordonatele esențiale ale romanului în atenție şi constituie însăşi bogăţia literară a acestuia.
Un ,,drum închis” a fost pentru unii zbaterea între adevăr şi minciuna istorică. Aş putea spune că avem de-a face cu o carte cu accente deopotrivă, istorice, psiho-sociale, dramatice, de o scriitură complexă. Destine şi fapte la intersecția dintre așa ar trebui dar nu aşa s-a acționat, totul derulându-se în stilul impus de istorie. Cu sincope şi uneori, neadevăruri. Peste toate, învingătoare, trecerea, am zice, la final.
Nu as putea încheia fără să nu remarc eșafodajul cărţii prin dialoguri: sigure, elocvente, alerte.
Un volum la care se vor putea opri şi cei ce vin după acele vremi ca o mărturie a tot ce-a trebuit să fie învins, chiar dacă, sub semnul suferinței şi al riscului. Un autor, Florin Vasile Bratu, care, prin construcţia desăvârşită a naraţiunii şi realizarea cu mare artă a tipologiei personajelor şi complexitatea planurilor dezvoltate în roman, poate concura cu brio pentru un premiu literar notabil.

,,Drum închis” de Florin Vasile Bratu, Ed. Crigarux, Piatra Neamţ

Veronica Balaj, Scriitoare, poetă şi jurnalist radio, Timişoara

Lasă un răspuns