«

»

Anna Nora Rotaru – versuri

Anna-Nora-Rotaru1REFUZ…MAI AM…

„A fost odată…odată ca niciodată”…
Demult…când timpul nu-mi păsa că trece…
Când nu gândeam că-mi v-a sosi vreodată
Vremea, să trag de ea, s-opresc să-mi plece…

Odată-mi lăsam zilele să-mi fugă cu risipă,
Rădeam de timp bătând piciorul în țărână!
Azi… vreau să culeg în mine clipă cu clipă,
S-opresc clepsidra ce mă vrea din tânără, bătrână!

Văd ziua cum răsare…noaptea cum coboară…
Șterg cu groază zile și luni în calendar!
Așa cum fug ca gândul, începe să mă doară,
Cărarea să le-o tai, de popas să-mi stea măcar!

Nu vreau să fiu pradă ușoară pentru timp…
Nici nu-mi veni cred vremea de-mpăcare!
Mă revolt când văd schimbările de anotimp,
Dorind CELUI de SUS să-mi dea o amânare.

REFUZ…să văd cum bătrânețea cu ochiul mă invită!
REFUZ…armele să le predau de-acum și să mă-nchin!
REFUZ…să văd că soarele-i mai pal și luna-i mai cernită!
REFUZ…să-mi fac de-acum patul pentru somnu-acela lin!

Mă simt încă tânără, copilă parcă, plină de vigoare
Și inima-mi zvâcnește încă și sufletu-mi străluce!
Nu pot să cred acum că tot frumosul poate moare,
Rămânând în urmă doar un nume, o coroană și o cruce…

Mai am încă timp…MAI AM…și nu voi să-l risipesc,
Vreau să-l trăiesc cu nesaț, mai frenic, mai sublim!
Mai vreau brațele-mi să-mbrățișeze, vreau încă să iubesc,
În vene să-mi ardă vigoarea vieții ca un dar divin!
______________ NORA _________________

UMBRELE …VIEȚII MELE CĂLĂUZE

Se-așterne întunericul…în jur, tăcere și singurătate…
I-au drumul spre castelul meu de piatră în care m-am retras.
Să scap vreau de zgomote,de forfotul lumii,de orice răutate,
Acolo mi-i adăpostul când sunt rănită, acolo fac popas.

Tăcerea mă oblojește, mă-nvăluie, o port ca pe o haină,
Mă apără de cruditatea lumii, perfid ce mă-nconjoară.
Îmi ține de urât la masă, singură,la „CINA CEA DE TAINĂ”,
Când e cu mine și ridic pocalul,sorbind o lacrimă amară.

Nici nu-mi pasă de viforniță, de ploi, mi-e cald și bine…
Trosnesc lemnele-n cămin, pe pereți focul șerpuiește.
Aicea-s l-adăpost, mă joc, din vitrină cu oameni-figurine,
Cu UMBRELE de pe pereți, când miezul nopții mă răpește.

Visez cu ochi deschiși, mă fac că dorm, mă simt pândită…
Dar nu mă tem de UMBRE, de-mi vin și vor să mă atingă!
Vor doar durerea să-mi aline, când de lume-s schilodită
Și tot ce mă rănește, încearcă departe-mi să respingă!

Castelul de piatră, e sufletul și lumea mea întreagă…
E cuibul meu unde mă retrag, de-mi sar l-atac hiene!
M-ajută ELE la nevoie,de sunt frântă,rănită și beteagă,
Leacuri îmi pun pe răni adânci, cu miazme de gangrene!

M-așează-n așternut, îngânând parcă refren nepământesc…
De leagăn cânt de mamă sau sunete-nșelătoare de sirene,
C-apoi când m-oi trezi, nimic să nu-mi mai amintesc,
Găsind în zori pe pernă, ca semn, buchet de sânziene!

Vă am nevoie UMBRE,vă port în mine ca Îngeri păzitori,
Cu voi, tăcerea-mi este leagăn în castelul de cleștar!
Mă așteptați acolo-ntotdeauna, paznici călăuzitori,
Făclia speranței mi-o aprindeți,cu scânteia din amnar!
_________________ NORA ______________________

DORULUI DE DOR RĂPUS

Văzduhul e străpuns,
De-o arșiță morbidă,
O miazmă mi-a pătruns,
Greoaie și sordidă,

Cu picuri de sudoare,
Cu lacrime sub pleoapă
Căzute, că mă doare,
Privirea ta mioapă,

Ce nu poate să vadă,
Că dragostea-i totem
Nici chiar să prevadă,
De-i dar sau de-i blestem!

Șoaptele-mi sunt grele,
Vocile s-au stins,
Iubirea mea-n zăbrele,
Din piept mi s-a prelins!

Urc pe ulicioară,
Mă pierd pe cărărui,
Tristețea mă omoară,
Că sunt a nimănui!

M-oi duce-n cimitire,
Oi plânge pe la cruci,
Că doru-mi e-n neștire,
Pierdut între năluci!

L-oi-mbrăca-n veșmânt,
Pe-un catafalc depus,
Țărână pe mormânt,
Dorului de dor răpus!

Soarta mi-a fost crudă
Și eu cam prea nebună,
Că n-am știut, zăludă,
Iubirea cum se-adună!

Acum nu am ce plânge,
În fața mea prăpăd,
Inima-mi se frânge,
Că n-am să te mai văd!

Mi-i lacrima uscată,
Fruntea mi-e de gheață,
Mă-ntorc mai încurcată,
C-un sâmbure de viață,

Ce l-oi sădi-n grădină,
Și-oi pune-apoi pe altar,
De ieși-va din tulpină,
Floarea de mărgăritar!
_________ NORA ________

Lasă un răspuns