«

»

Poezia metafizică a lui Eugen Dorcescu

Eugen DorcescuDacă el camino hacia tenerife (Ediciones Idea, Santa Cruz de Tenerife, 2010)** a însemnat descoperirea de către cititorul spaniol a unui autor de talia românului Eugen Dorcescu (Timişoara, 1942), Poemas del Viejo*** reprezintă confirmarea unei voci fundamenale în poezia contemporană.
Cu un limbaj crud, direct, nud, parcimonios în ce priveşte retorica, Dorcescu confruntă – şi ne determină să confruntăm – viziunea sa descărnată asupra morţii. Eul poetic, alter ego, copie a autorului însuşi, realizează un periplu ce-l conduce la a se întreba asupra locului său în această etapă a vieţii – bătrâneţea -, şi spre ce anume se îndreaptă.
La fel cum a procedat în el camino hacia tenerife, Eugen Dorcescu adoptă soluţia naratorului la persoana a treia, spre a ne relata clipe, momente, din viaţa Bătrânului, pentru a creiona personaje, într-o operă ce configurează, prin încordată reflecţie, un întreg ansamblu de idei, privitoare la insul ce se află faţă-n faţă cu senectutea:

…ştie
că a iubi pe cineva dintre oameni
înseamnă
a dori să trăieşti tu în locul lui
– spre a-l feri de ororile vieţii –…

Într-un joc continuu de oglinzi şi contrarii, iubirea şi ura îi deschid Bătrânului calea spre meditaţie, el optând să ocolească o atare tensiune, întrucât, în ce-l priveşte, se situează dincolo de respectiva dihotomie. De aceea afirmă:

şi bătrânul nici nu se iubeşte,
nici nu se urăşte…

Implicitele referinţe religioase ce apar în operă îl poartă pe Bătrân în spaţii purificatoare, acolo unde focul îndeplineşte un rol simbolic preponderent:

aşteaptă clipa când îşi
va îmbrăţişa mesagerul de
flăcări…

În această peregrinare pe cărări ce trasează frontiera dintre viaţă şi moarte, întâlnirea cu ”cadavrele încă vii din oraş”, cu oameni apropiaţi, cu elemente ale naturii, precum soarele şi luna, cu tineri ce nu mai caută în acumularea anilor semnele experienţei, ci sunt animaţi de curiozitatea faţă de postura vitală în care trebuie să te fixezi în asemenea momente ale existenţei – toate aceste întâmplări desenează peisajul spiritual de care ne apropie Eugen Dorcescu. Fiindcă Bătrânul evocă inevitabilul destinului uman, iar persoana sa trezeşte teamă, de vreme ce îşi însuşeşte cu împăcare, cu melancolie, ceea ce a decis Providenţa.
Totul se dovedeşte o rătăcire în aşteptarea plecării, plecare ce este, în ea însăşi, o replică la golul ce-l invadează pe Bătrân:

fiindcă frumuseţea nu mai ajunge la sufletul lui…

Din fericire,
moartea însăşi simplifică
totul,
clarifică, elimină, şterge…

Eliberatoarea extincţie (va fi flacără tânără, lumină tânără, izvorâtă din
flacără) îl transferă pe călător în propria esenţă, deoarece el a pierit, n-a trăit niciodată, ci a preexistat, într-o moarte continuă spre adevărata viaţă, cea care transcende această existenţă efemeră. De aceea se simte viu, şi aşteaptă:

bătrânul îşi caută, de ani şi
ani, sufletul…

Ura faţă de trupul pământesc, trecător şi dorul arzător după suflet se finalizează cu integrarea în creaţia divină, în Acela ce abia-i sugerat, ce abia dacă e numit.

Acceptare a morţii şi contemplare/ căutare a sufletului/ contemplare cu seninătate a relelor lumii./ Nu se mai teme de umbrele trecutului…

Eugen Dorcescu a fost calificat drept poet metafizic, versurile sale mustind, în plus, de nuanţe ascetice: individul uman ce se întreabă asupra vieţuirii sale şi care află ecou în cugetarea profundă, în scrutarea onestă a temerilor ancestrale. Autorul român găseşte răspuns în seninătate, în acceptare, scriind o poezie sugestivă şi tăioasă, ce tulbură spiritul şi nu-l lasă indiferent pe cititor.
Eugen Dorcescu, poet de neînlocuit şi necesar, deschide, cu această carte, porţile introspecţiei. Trebuie doar să trecem dincolo de ele şi să călătorim alături de Bătrân.

Coriolano González Montañez

Dorcescu

___________
*Comentariu tradus din limba spaniolă. Textul original a apărut în El Perseguidor. El vuelo de ĺcaro, CLXXV, miercuri, 28 martie 2012, p. 7, Tenerife, Spania.
.**Versiunea spaniolă a volumului drumul spre tenerife, Editura Eubeea, Timişoara, 2009. Tălmăcirea a fost realizată de Coriolano González Montañez şi Eugen Dorcescu.
***Eugen Dorcescu, Poemas del Viejo – Poemele Bătrânului, ediţie bilingvă, Prefaţă: Andrés Sánchez Robayna; Traducere: Rosa Lentini şi Eugen Dorcescu, Ediciones Igitur, Montblanc, Tarragona, Spania, 2012.

(Confluenţe româneşti, 20 aprilie 2012; Agero, Stuttgart, 21 aprilie 2012; Basarabia literară, 29 mai 2012: Paralela 45, Timişoara, 2 octombrie 2012; Banat, 9/ 2012)

Lasă un răspuns