«

»

Mihai Merticaru – versuri

Mihai MerticaruUbicuitate

Te văd pretutindeni şi-n orice clipă
Prin fire de iarbă,dar şi prin stele,
Prin flori şi-n lumi paralele,
În frumuseţea ce face risipă,

În visele şi visurile mele,
În vestea cea bună,sosită-n pripă,
În dragostea ce uşor se-nfiripă,
În miracolul ce mişcă toate cele.

Doamne,te simt peste tot şi-n orice timp,
În astrul nevăzut, dar intuit,
În orice relicvă, cutumă şi mit,

În catedrala de azur şi în Olimp.
Dacă te afli în toate din plin şi înmiit,
Atunci eşti puţin şi-n mine, negreşit.

HIEROGRAME

… Divinul sălăşluieşte în miezul tainei
în cerul ceruleu din fiinţa ta
în fiecare punct al infinitului
în fiecare fald al vieţii

în freamătul culorilor din vitraliile
unei catedrale

în sămânţa care se visează plantă înfloritoare
în orice grăunte de mister

în arabescul oricărui templu

în raza de lumină şi-n picătura de ploaie
într-o lacrimă curată ce se prelinge
din ochii dessolziţi
în trilul privighetorii şi-n susurul izvorului
în cuibul plin cu ouă al rândunicii
în primul ghiocel şi-n floarea de cireş
în fluviul fără maluri

în limba ceasului şi-n sunetul clopotului
în zorii dimineţii şi-n lumina amiezii
în gândul cel bun al omului blând

în prima vocală rostită de primul muritor
în flacără pământ şi apă

în bobiţa de strugure şi în bobul de grâu
în ochiul care citeşte Tatăl nostru

dar şi în cel mai mare deşert de pe planetă
care abia acoperă o părticică a

multului puţin dintr-o inimă
pustie…

Lasă un răspuns