«

»

Patriotismul la români

Dimitrie GramaRatacitor fiind prin lumea asta mare de aproape cincizeci de ani, un sentiment tot mai acut m-a reapropiat de tara pe care am parasit-o atunci cu multi ani in urma, nu dintr-un sentiment de ura, ci unul de deznadejde. Se construia din plin comunismul si cu toate ca acum se vorbeste, se publica si se dezbate puternica atitudine si lupta anticomunista dusa de romani, eu in anii 1960 nu am vazut, nici macar indirect, aceasta lupta, sau impotrivire individuala sau in masa impotriva dictaturii comuniste. Lumea era umila, umilita, supusa, fara vlaga si singurile manifestari antiguvernamentale, anticomuniste, erau bancurile. Si alea soptite doar intre prieteni si alea sortite sa fie act compromitator in acea societate lipsita de mandrie sau demnitate individuala. Acea societate care a acceptat fara sa cracneasca, lichidarea fostilor politicieni, cadre universitare, intelectuali si de fapt pe orisicine care s-a impotrivit sau teoretic s-ar fi putut impotrivi noii ordini.
Din fericire comunismul s-a prabusit in Europa, si pina la urma si in Romania. Nu civilizat ca in restul tarilor fost comuniste, ci violent cu o asa numita „revolutie” si cu un act final de necivilizatie: executatrea Ceausestilor fara un proces bazat pe legi si ordine international acceptate si respectate pina si in Ruanda.
Un adevarat proces al dictatorilor ar fi putut pune in evidenta si divulga sistemul pe care se baza dictatura si cine erau cei care, de-a lungul anilor, pe linga Ceausescu, l-au dezvoltat si intretinut. S-ar fi putut face liste de inculpati, de criminali, de securisti care, normal ar fi fost la fel de raspunzatori ca Ceausestii pentru situatia romanilor.
Dar acest lucru nu s-a intamplat la romani, care dinpotriva au „votat democratic”, in mod patriotic, un guvern bazat pe fosti comunisti si fosti securisti. Recunosc, erau vremuri tulburi, lumea era dezorientata, dar mai tarziu, dupa hai sa zicem 10 ani, romanii parca tot in bezna social-politica traiau si continuau sa actioneze pe scena politica a tarii, exact ca si inainte de 1989, adica fara angajament social, fara demnitate de cetatean irational timorat sau de-a dreptul nepasator.
„Nu se poate mai bine domnule!”, sau „Lasa sa fure, ce-i padurea mea!” si alte si alte „lozinci” de neangajemant, de nepasare.
In schimb, la un nivel foarte superficial, la nivelul de comentarii pe internet sau de indulgenta la cafenea sau in anumite reviste cu caracter nationalist, romanul face zel de patriotism. Exceleaza chiar!
Poate ca eu cu originea mea „aromana”, nu voi fi privit cu ochi buni de romanii get-beget atunci cand incerc sa critic autohtonii, sa-i critic pe geto-daci, dar totusi o fac, deoarece in multe esee anterioare am expus cu dragoste si ingaduinta Romania si romanii.
Si aceste ganduri le expun doar cu speranta ca ele vor fi intelese nu ca ceva negativ si rau-voitor, ci ca o ocazie inspre reflectiune intelectuala si spirituala.
Tot mai des citesc in diverse publicatii despre originea si trecutul glorios al geto-dacilor din care restul etniilor europene s-ar fi dezvoltat. Limba noastra Latina vulgara a fost limba pe care Roma a adoptat-o, etc., etc. S-ar putea sa fie asa, dar ce folos? Cu ce ne mandrim acum?
Cu totala Coruptie social-politica?
Cu ignoranta?
Cu acceptarea smecheriei si a baccisului ca element de parvenire personala sau instutitionala?
Cu acceptarea furtului atat cel individual cat si cel obstesc sau statal?
Cu acceptarea atitudinii de superioritate si de dispret afisate de celalalte state din Europa?

Poate ca mai sunt si alte lucruri care ar putea fi amintite, dar cred ca este de ajuns ca sa pot sa-mi pun intrebarea: Este romanul intr-adevar patriot sau nu este?
Eu nu cred ca este!
Romanul da dovada de demagogie chiar si atunci cand se expune ca patriot.
Nu are sentimente adevarate fata de tara, obste, confrate ci un fel de cacialma sentimentala cu injuraturi si lacrimi la betie combinate cu amnezie.
Poate ca cei care se indoiesc de „originea pura” a romanilor, au dreptate si poate ca toti roamnii sunt venetici ca si mine.
Altfel cum as putea sa-mi explic ca eu, „aromanul” si prietenul meu Koari „neamtul” sau Pista „ungurul”, avem sentimente mai profunde si la scara mea de valoare, dam dovada de mai mult patrotism romanesc decat multi romani „get-beget”?!

Dimitrie Grama,
Gibraltar 10/7, 2015

Lasă un răspuns