«

»

Boris David: Mă-ntreb…

Boris David (pseudonim literar Daris Basarab)Mă-ntreb…

Mă-ntreb: „cam cu ce am greşit?”
Se-ntreabă-n tăcere şi mama;
În suflet pătrunde-ncet teama,
Că mult prea puţin te-am iubit.

Să fie acesta răspunsul?-
Se poate, căci prea te-am lăsat –
Şi-aşa, într-o zi, ai plecat,
Lăsând între noi nepătrunsul.

Da, poate să fie aşa –
Mi-am zis că, tu ştii ce-i mai bine –
Acum port, ce merit, în mine,
Şi-ncerc să renunţ a trişa.

Mă-ntreb: „cam cu ce am greşit?”
Se-ntreabă-n tăcere şi mama…

Vreau...

Vreau să scriu, dar nu pot
S-adun gândurile;
Parc-aş fi un netot –
Încurc rândurile.

Nu, cuvinte de dor,
Să trezesc amintirile;
Nu, idei prinse-n zbor –
Să aştern amăgirile.

Totul pare mai sec –
Şi, de fapt, şi este!
N-am puterea să plec
Aşa, fără veste.

Când ţi-e frică de-abis,
Priveşti înspre creste…

Nicicând n-am crezut…

Nicicând n-am crezut c-aş putea să doresc,
Să moară-o fiinţă cu chip omenesc;
Şi totuşi se-ntâmplă ca făr’ să vorbesc,
Un gând ca acesta eu să-l împletesc.

Îmi pare cumplit ce îmi trece prin cap –
Mă duc la oglindă şi-n ochi mă privesc;
De gândul sinistru aş vrea eu să scap,
Dar nu-i cu putinţă să mă îmblânzesc.

O vreau cum nimic nu am vrut eu vreodat’,
Vreau moartea să curme-acel drum blestemat,
Să moară un diavol ce a-nfulecat,
Credinţa că omul de Zeu e creat.

O vreau căci eu ştiu că nu este alt drum,
Spre liniştea noastră ce-i azi doar un fum…

Lasă un răspuns