«

»

Dimitrie Grama – Omul maşină şi societatea

Dimitrie GramaFiinta umana se naste fara constiinta sau cu o constiinta rudimentara asemanatoare celorlalte primate sau mamifere, dar omul este inzestrat cu un creier extrem de creativ si de efectiv, care l-ar putea ajuta sa-si dezvolte o constiinta daca conditiile naturale, social-politice si economice sunt favorabile.
In general, filozofii, sociologii, doctorii, poetii, jurnalistii si mai ales politicienii, vorbesc de constiinta, ca si cum aceasta ar fi ceva banal si de la sine-nteles si ca si cand constiinta ar apartine in egala masura tuturor fiintelor umane. Aceasta atitudine se bazeaza si pe faptul ca majoritatea celor care fac referinta la constiinta umana, nu prea stiu despre ce vorbesc si cei mai multi dintre acesti indivizi, nu au o constiinta proprie dezvoltata. Multi oameni cred ca atunci cand esti loial unui grup anume, unui partid anume, unui tinut anume si iti expui public si virulent aceasta loialitate, acel act de solidaritate reprezinta actiunea unui individ plin de constiinta. De asemenea sentimentul de „mila de la distanta”, ca de exemplu cei care plang la TV de mila copiiilor care cauta de mancare prin gunoaie in Asia sau Africa, se confunda adesea cu o constiinta devarata, cu toate ca este vorba doar de sentimentalism hormonal si de multe, doar de propaganda ipocrita.
Cine nu a vazut la TV „healerii” americani, care cu biblia in mana si cu citate din scripturi, vindeca diversi contorsionisti, falsi paraplegi sau psiho-hipocondrici. Mesajul healerului este simplu: „vorba si cartea lui Isus te vindeca daca te desparti de toate posesiile materiale si mai ales de toti banii si ai predai bisericii lui Isus, deci mie healerului„. Intrebati acesti healeri si cei din jurul lor, ei se considera oameni cu constiinta. Biserica da din umeri si nu condamna aceste emisiuni si obiceiuri desecrabile, dand vina pe libertate.
In acest context voi incerca sa-mi exprim cateva ganduri privitoare la ideia de democratie, atat din punct de vedere general, cat si in raport cu Romania si romanii.
Nu sunt sigur, dar am impresia ca majoritatea fiintelor umane actuale considera „democratia” ca fiind stadiul cel mai evoluat al societatii umane si deci, cel mai bun, unde o ordine bazata pe libertate deplina, egalitate deplina si pe dreptul fiecarui individ sa-si aleaga liderii.
Democratia nu este ceva nou, ceva la care o societate libera a ajuns deoarece vasta majoritate a cetatenilor din acea societate au ajuns la un nivel intelectual si moral ridicat, nicidecum, deoarece diverse forme de guvernare democratica, asemanatoare cu cele din zilele noastre, au existat si la grecii antici si la chinezi sau indieni acum 2500 de ani.
Plato descrie cinci forme diferite de organizare a societatilor umane si le categorizeaza in acord cu gradul de ratiune, succes si dreptate corespunzator fiecareia.
Dupa Plato, asa cum analizeaza el acum aproape doua mii cinci sute de ani in faimoasa „Republica„, Aristocratia reprezinta cea mai buna forma de guvernare. Aici societatea este condusa si controlata de „regii filozofi” si in aceasta societate, dorintele prostimii majoritare sunt controlate de intelepciunea si tinta minoritarilor educati si antrenati in guvernare social-politica bazata pe o etica solida si ne-negociabila.
Urmeaza apoi, pe o treapta putin inferioara, Timocratia, sau dictatura militara si aici Plato da ca exemplu Sparta. Dictatura militara a lui Plato, nu are nimic in comun cu dictaturile militare actuale de tipul nord-korean sau diverse altele din Africa sau America Latina. Dictatura spartana este o societate austera bazata pe educatia militara, responsabilitate si onoare, in care fiecare cetatean este antrenat si dispus sa se sacrifice pentru binele acelei societati. O societate in care „asceticul” este glorifiat si unde onoarea este mai presus de orice dorinta.
O treapta mai jos, gasim Oligarhia, unde toata patima sufleteasca este subordonata dorintei de avutie. Totusi in oligarhia greaca, a lui Plato, exista o retinere si se manifesta un control fata de acumularea nelimitata de bogatie.
Dupa Oligarhie, pe scara valorilor, urmeaza Democratia – o societate condusa de oameni dominati intelectual si spiritual de o pofta nestapinita, primitiva, pentru mancare, bautura sex si alte placeri. Plato considera democratia, ca fiind o societate fara ordine sau disciplina unde egalitatea politica duce inevitabil la o cultura grosolana, de prost gust si la o moralitate bazata pe „lasa-ma sa te las”, unde orice siretlic este acceptat si „totul este in regula”.
Singura societate mai proasta decat democratia, este Tirania. Tirania nu este polul opus al democratiei, ci mai curand reprezinta o democratie „coapta”, ajunsa la apogeu si in care orice forma de expresie, de habit uman, printre care nerespectarea legiilor si crima social-politica, devin acceptabile.

Romania si romanii probabil ca, de-a lungul anilor, au trecut, constient sau inconstient, prin toate aceste forme de organizare sociala si statala pina cand au ajuns la actuala forma de democratie. Pentru ca asa se numesc acum, democratii, toate tarile unde toata lumea de la o anumita varsta anumita, are dreptul la vot. Toata lumea, indiferent de educatie, stare mintala, onoare, responsabilitate, interes egoist, criminalitate, etc., etc.,etc., etc.
In ce masura este romanul liber si democratic acum? Care sunt normele si valorile morale care definesc societatea romana si pe care cetateanul obisnuit trebuie sa le urmeze, deoarece asa li se cere de cei care conduc (exemplar) tara si poporul. Cat de serios poate fi considerat un furt de un pepene la targ, sau un furt de cunostiinte la o scoala sau universitate? Cui ai mai pasa de asa ceva?
La alegeri, de ce se duce lumea? Sunt multe intrebari, la care eu nu pot sa raspund si nici nu pretind sa am dreptul sa raspund, deoarece eu sunt un las, am plecat de acolo, neavand curajul sa ma angajez si sa incerc sa schimb ceva. Atunci cand eu am plecat din tara, in 1969, Romania era, conform teoriei lui Plato, o Tiranie, dar nu sunt convins ca din punct de vedere moral-social, exista vreo diferenta mare intre Tirania si Democratia romana.
Cred ca atata timp cat orice natie, deci si natia romana, refuza sa fie sincer angajata in propria ei existenta si este nepasatoare la auto-critica si auto-condamnare, nu sunt mari sanse de reconciliere cu propriul spirit sau cu cel al altor natii.
Dupa 1989, odata cu instaurarea unei noi ordini social-politice, Romania si romanul ar fi trebuit sa-si asume raspunderea fata de trecutul comunist, pe care in mod superficial si deci vulgar, al condamna.
O incercare, in aceasta privinta, a avut loc prin asa-zisa Comisia Tismaneanu, dar aceasta incercare reprezinta doar o cacialma si nu o analiza serioasa si profunda a comunismului din Romania.
Compromisa fiind din start, aceasta comisie a incercat sa protejeze diversi criminali comunisti si mai ales a reusit sa ascunda adevarul. Care sunt adevaratii calai ai comunismului? Unde si cand au fost ei judecati si de cine?
Un adevarat proces judiciar, ar fi avut sansa sa separe oamenii buni de cei rai, comunisti ori necomunisti, dar acest lucru nu s-a intamplat in Romania si de aceia romanul traieste in continuare in jugul suspiciunilor si al neincrederii. Spiritul romanului si al natiei, in general, in loc sa se ridice dupa caderea comunismului, a ramas acelasi sau este si mai fragil, si mai slab.
Un popor despiritualizat, suspicios si neincrezator, cade usor victima fortelor diabolice si imorale care, incet-incet, distrug si pe acei putini supravietuitori decenti si constienti.
Recunosc ca nu-i usor sa ai curaj si sa te lupti pentru demnitate si constiinta si poate ca o mica consolare, eu consider ca, in general, romanii se comporta asemanator altor natii, asemanator altor fiinte umane si e normal sa fie asa, deoarece, cum am mai spus, 70% din oameni poseda o constiinta minima, rudimentara.
O constiinta de supravietuire.

Lasă un răspuns