«

»

Titi Nechita – versuri

Titi NechitaTrup şi suflet chinui

Se frâng lacrimi printre gene,
Cerul pare ostenit,
Iar pământul parcă geme…
Sufletul mi-e cătrănit!

Mă-ngenunche iar suspinul,
Gându-mi este răvăşit…
Vreau să nu mai văd declinul
Şi nici chipul chinuit!

Curg priviri pe dalbe file
Şi pe trupu-ţi răstignit…
Nu mai vreau şi alte zile
Să simt cuiul pironit!

Nu mai vreau să-nnăbuş clipa
Şi nici glasul tânguit!
Astăzi mi s-a frânt aripa
Lacrima când ţi-am zărit.

Vreau să fug uitând de toate
Câte nu le-am împlinit,
Doar că sufletul nu poate
Şi se zbate rătăcit.

Frământări de lumi deşarte
Peste tot m-au însoţit…
Timpul toate le desparte
Şi-acum glasul mi-e pierit.

Răzvrătiri ‘nalţă fiinţa
Peste hăuri de granit,
Lacrimă mi-e neputinţa
Ce-mi pare de neoprit.

Mă-nspăimânt de suferinţă
Şi de trupul tău ciuntit…
De-ar mai fi timp de căinţă,
Unde-i locul cel sfinţit?

Unde să-mi ridic o rugă
Pentru tot ce-ai pătimit?
Nu mai vreau s-o iau la fuga
Printre lacrimi de smintit!

Uneori de te-am uitat,
Doamne, eu tot te-am iubit
Şi mereu eu m-am rugat:
Iartă-mi gândul pustiit!

Îmblânzeşte-acum cărarea
Cea pe care am pornit
Şi-mi alungă întristarea…
Bucură-mi gândul cernit!

Lasă un răspuns