«

»

Mariana Gurza: Poesis

 

mariana-gurzaZbor printre nori

Se făcea că sunt pasăre-n zbor.
A câta la numărătoarea
lui Dumnezeu?
A câta întoarsă de vânt?
Pe mine ar trebui
să mă recunoască
după gânguritul meu neîmblânzit,
după cuiburile ascunse
în clepsidra
timpului vameş.

Aproape de cer

Ploaia şi ceaţa
ne-au învăluit în umbre cernite.
Drumul temător,
plin de ape,
ne-a dus spre înălţimi
unde, ca o cetate,
mănăstirea Rarău
ne-a primit
de pe drumul izgonirii din rai.
ploaia şi tăcerea
domneau, firesc,
în liniştea îndoielilor noastre.

Binecuvântarea Sfintei Icoane,
răbdători,
am aşteptat…
şi mâna bunul stareţ Veniamin,
între degete
cu pacea sacră,
ne-a dat
însemne
pe frunţile noastre,
prin care Dumnezeu vorbeşte.

Eu, tu şi marea

nu vom mai fi decât amintirea
nisipului fierbinte,
a urmelor lăsate de paşii noştri.
Pe valul albastru,
doar tu şi eu
vom şti
unde am ascuns
scoica tinereţii noastre
muşcată de alge,
de rechini
şi de peşti răpitori.
O să-mi fie dor
de spuma albastră,
de pescăruşul rănit,
căzut pe o plajă pustie,
fără dragostea noastră.
Ne vom regăsi printre stele,
deasupra mării, de unde vom privi
cum alţii aleargă şi culeg
ceea ce noi doi
am sădit
pe o plajă albastră…

Lasă un răspuns