«

»

Emilia Ţuţuianu – remember Ion Irimescu


Ion
 Irimescu (n. 27 februarie 1903, Arghira, comuna Preutești – d. 28 octombrie 2005, Fălticeni) cunoscut sculptor român, profesor și membru al Academiei Române.
Ion Irimescu a fost fiul lui Petre Irimescu, proprietar, și al Mariei Cazaban, pedagogă. După absolvirea școlii primare nr.1 din Fălticeni între anii 1910-1915, urmează cursul secundar la Liceul Nicu Gane din același oraș (1915-1924), unde a participat la punerea în scenă a unor piese de teatru, pictând decorurile. Între anii 1924 și 1928 este student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni. În 1928, după absolvirea Școlii Naționale de Arte Frumoase este numit profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni. În anul 1933 s-a căsătorit cu Eugenia Augustina Melidon, profesoară. A fost profesor de desen la Gimnaziul din Pașcani (1933) și titular al catedrei de desen la Liceul C.F.R. din același oraș

Ion-Irimescu

(1934). În 1936 este numit profesor de desen la Liceul C.F.R „Aurel Vlaicu” din București până în 1939 când este profesor de desen și caligrafie la Liceul teoretic de băieți „Radu Greceanu” din Slatina. În anul 1975 donează muzeului orașului Fălticeni un mare număr de sculpturi și desene, cu care se înființează Colecția „Ion Irimescu”. În anul 1978 este ales președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, unde activează până în 1989. La sfârșitul vieții, s-a retras la Fălticeni, unde s-a ocupat de muzeul care adăpostește jumătate din operele sale și pe care Irimescu le-a donat orașului (aproximativ 300 sculpturi și 1000 desene), dând naștere astfel celei mai mari colecții permanente de autor din România.

[flickr_set id="72157665367645091"]

Distincții, premii și titluri
• Mențiunea de onoare a Societății Artiștilor Francezi (1932)
• Premiul Fundației Elena și Anastase Simu (1935)
• Meritul Cultural în grad de Cavaler clasa I
• Premiul Ministerului Culturii și Artelor (1942)
• Maestru emerit al artei (1954)
• Premiul de Stat clasa I (1955)
• Artist al Poporului (1964)
• Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer (2001)
• Premiul pentru Excelență în Cultura Română (2001).
• președinte al Uniunii Artiștilor Plastici (1978-1990)
• membru de onoare al Academiei Române (1992)

,,Să faci oamenii să se oprească câteva momente şi să viseze, privindu-ţi darul pe care încerci să li-l oferi, să-i înveţi să uite – un timp cât de puţin – povara cotidianului cu grijile şi dramele lui mari şi mici, este un har ce merită acest respect.” Corneliu Baba

,,Creaţia Maestrului Irimescu închide în ea, asemeni unei constelaţii aparent imuabile, marele clocot al vieţii, retras în adâncimile imperceptibile ale formelor şi care izbucneşte indirect, întruchipat într-o imensă lume de semnificaţii. Abia după cunoaşterea, în întregime, a acestei creaţii surprinzi tăcuta şi multipla pulsaţie a acesteia, zbaterile paralele care aleargă, fără oprire, între perechi de tendinţe contrarii.” Gheorghe A.M. Ciobanu

 

consemnare şi autor semn carte Irimescu demiurgul de tăceri de Gh. A.M. Ciobanu – Emilia Ţuţuianu ©

bibliografie: Eugen Dimitriu: Cazabanii O cronică de familie, 2004

Muzeul-Ion-Irimescu-Falticeni

Lasă un răspuns