«

»

Ziua mondialǎ a gentileţei

 


13 noiembrie este Ziua mondialǎ a gentileţei, adoptatǎ de aproximativ 20 de ţǎri, în Franţa fiind celebratǎ pentru al cincilea an consecutiv.
Iniţiativa legatǎ de sǎrbǎtorirea acestei zile este şi ea francezǎ, mai precis revista „Psychologies” a fost la originea ideii, în 2009.
Încercǎm sǎ descifrǎm şi noi fenomenul, ce mesaj se ascunde în spatele acestei dorinţe de a promova gentileţea într-o lume, trebuie sǎ recunoaştem, din ce în ce mai violentǎ ? Am putea rǎspunde la aceastǎ întrebare printr-o ghicitoare: ce nu costǎ absolut nimic şi poate produce efecte enorme în jurul nostru? Ei bine, gentileţea, amabilitatea pot crea o atmosferǎ bunǎ, pozitivǎ, decontractatǎ fǎrǎ ca acest lucru sǎ ne coste bani sau un mare efort fizic sau intelectual. Totul este o problemǎ de voinţǎ, de educaţie, de viziune…

Dacǎ examinǎm semnificaţia termenului gentileţe în dicţionarul explicativ al limbii române dǎm peste urmǎtoarea definiţie: „Gentileţe – purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate”. În româneşte se spune „vorba dulce mult aduce„.

Poate cǎ nu stricǎ să ne gîndim, mǎcar o datǎ pe an, la ce ne-ar aduce o atitudine mai frumoasǎ, mai politicoasǎ, mai caldǎ şi mai umanǎ în relaţiile noastre cu ceilalţi, în ciuda problemelor cu care ne confruntǎm toţi, de la criza economicǎ la cinismul clasei politice şi la vulgaritatea televiziunii. Cotidianul catolic La Croix dedicǎ un foarte interesant dosar acestui subiect şi subliniazǎ cǎ gentileţea este o valoare moralǎ.

Citez din editorialul cotidianului: „Forţa gentileţei rezidǎ exact în capacitatea sa de a contrazice spiritul timpului. Omul gentil nu urmǎreşte nici un avantaj, dar amabilitatea sa devine un act de rezistenţǎ într-o lume marcatǎ de individualism.” Sublimǎ reflecţie, aş adǎuga, pentru cǎ într-adevǎr gentileţea, amabilitatea, politeţea pot devenit arme de destabilizare într-o lume violentǎ, grǎbitǎ şi egoistǎ.

Filozoful francez Emmanuel Jaffelin are o teorie legatǎ de „puterea de contaminare” a gentileţei. Sigur, ar fi de preferat ca aceastǎ contaminare sǎ meargǎ în sensul cel bun, al onestitǎţii şi al altruismului, pentru cǎ n-am fǎcut nimic dacǎ un prestator de servicii te înşealǎ cu zîmbetul pe buze… Tot filozoful francez spune cǎ gentileţea nu este niciodatǎ o atitudine spontanǎ, ca şi celelalte virtuţi ea trebuie insuflatǎ prin educaţie. Iar atunci cînd educaţia se face pe ansamblul unei societǎţi, rezultatele pot fi uluitoare…

Tot cotidianul La Croix aratǎ, în dosarul sǎu dedicat gentileţei, cǎ japonezii au cucerit lumea nu doar prin iscusinţa lor tehnicǎ, cu maşinile Toyota sau Suzuki, ci şi cu ajutorul benzilor desenate de tip manga. Japonezii sunt cunoscuţi şi au fascinat lumea şi printr-un anumit tip de comportament, iar gentileţea japonezǎ a devenit proverbialǎ.

De altfel încǎ din 1963 japonezii au lansat, la ei acasǎ, o mişcare intitulatǎ „a micilor gesturi de amabilitate„, aceasta dupǎ ce au avut loc o serie de înfruntǎri violente între poliţie şi studenţi, care a oripilat opinia publicǎ.

Autorul unei cǎrţi intitulate „Mic elogiu al gentileţei”, apǎrutǎ în 2011, filozoful Emmanuel Jaffelin mai spune: „gentileţea ne conferǎ puterea de a fi serviabil, dar ea poate deveni şi o îndemînare în ce priveşte crearea unor raporturi sociale. Aceastǎ virtute ne mai permite sǎ contracarǎm o societate devenitǎ total mercantilǎ„. Iatǎ deci cîteva reflecţii despre puterea gentileţei, şi ce bine ar fi sǎ ne gîndim la aceste lucruri mai des decît o zi pe an, mai precis pe 13 noiembrie.

Matei Vişniec www.rfi.ro/

Mihai-Olteanu1

Lasă un răspuns