«

»

George Petrovai – scrieri

George PetrovaiRelaţiile tot mai încordate dintre statul român postdecembrist şi cetăţeni

Cea mai corectă, totodată cea mai încurajatoare imagine a statului zilelor noastre pentru cetăţenii săi este – potrivit definiţiei lui P.P.Negulescu din Problema ontologică („Statul nu este decât forma legiuită a vieţii în comun a oamenilor”) – una de natură să-i spunem panteistă: Statul nu este (sau, mă rog, n-ar trebui să fie) o abstracţiune supraordonată individului şi, cel mai adesea, ostilă acestuia, ci – dimpotrivă – o concreteţe mereu prezentă în cetăţeni şi în complexele relaţii dintre aceştia prin legile elaborate şi măsurile statornic întreprinse spre folosul lor.
Căci toate statele moderne îşi fundamentează democratismul dreptului tuturor cetăţenilor la viaţă şi al egalităţii acestora în faţa legilor pe Constituţie (Constituţia României, de pildă, aşa defectuoasă cum se prezintă, afirmă încă din Articol 1 – Statul român că drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme, iar în Articolul 16 – Egalitatea în drepturi stipulează că „Nimeni nu este mai presus de lege”) şi-şi dovedesc bunele intenţii prin cursul normal al vieţii parlamentare şi prin contribuţia efectivă la mulţumirea generală.
Desigur, cu condiţia ca faptele să fie oglinda vorbelor şi viceversa, altfel spus (cazul României) ca într-adevăr nimeni, dar absolut nimeni să nu se situeze deasupra legilor – nici făcătorii acestora (şparlamentarii), nici veghetorii la aplicarea lor (magistraţii, poliţiştii) şi nici chiar statul cu toată atotputernicia malaxorului său social.
E clar că într-o asemenea variantă firească pentru orice democraţie neoriginală (democraţia este creaţia vechilor greci, nicidecum a omului modern!), adică faptic preocupată de valoarea, demnitatea şi fericirea cetăţeanului, imunitatea parlamentară nu-şi mai are rostul, respectiva calitate atribuită artificial aleşilor, nefiind în fond decât o jignire adusă alegătorilor şi o bătaie de joc la adresa aspiraţiei democratice spre armonie naţională (se ştie foarte bine că imunitatea încurajează nelegiuirea şi inechitatea socială!) şi că se va bucura de respect din partea grosului cetăţenilor nu statul care-şi foloseşte într-un mod arbitrar-discreţionar pârghiile puterii, astfel favorizându-i făţiş pe oamenii săi de încredere (fripturiştii plasaţi în posturi cheie) şi defavorizându-i pe toţi ceilalţi, ci acel stat omenos şi cu scaun la cap care se va feri ca de foc să treacă peste linia morală de demarcaţie dintre uz şi abuz.
Statul român postdecembrist, democratic doar pe hârtie, este deodată tâlhăresc şi abuziv, ca atare nelegiuit şi anticonstituţional: tâlhăresc prin maniera primitivă în care-şi aduce la sapă de lemn cetăţenii oneşti (România, ţara cea mai săracă din Uniunea Europeană, are cel mai împovărător sistem de taxe şi impozite din partea asta de lume), doar în acest netrebnic fel menţinând cutremurătorul raport de 1 la 50 şi chiar mai bine dintre veniturile minime şi cele nesimţite (pensia de 400 lei faţă-n faţă cu cea de 20.000 lei); abuziv prin modul revoltător în care dispune de averea poporului (vezi punerea pe butuci a economiei şi miliardele pe veci pierdute prin retrocedări frauduloase), precum şi prin ferocitatea de care dă dovadă la executarea cu majorări şi penalităţi a datornicilor de duzină, nu şi a marilor datornici ce fac parte din clientela sa.
Astea fiind raporturile dintre cele două părţi, de unde încredere şi respect cetăţenesc faţă de instituţiile statului, îndeosebi faţă de instituţiile sale centrale cu rol decizional-normativ: Parlament, Guvern şi Preşedinţie? Că doar peştele de la cap se-mpute, dovadă mulţimea penalilor cu acte în regulă şi a acelora ce-şi aşteaptă rândul în centrii nevrozaţi ai lighioanei româneşti tricefale.

Sighetu Marmaţiei, George PETROVAI
12 dec. 2015

Dezguvernate, partidele din România dau zor cu lustruirea faţadei politice

Încep prezentul demers cu clarificarea termenilor înguvernare şi dezguvernare. Înţeleg prin înguvernare intrarea la guvernare a unui partid sau a unei alianţe politice, iar prin opusul dezguvernare, ieşirea de la guvernare (pierderea puterii executive) prin demisie (act conştient-voluntar), prin demiterea rezultată din pierderea majorităţii parlamentare sau printr-o moţiune de cenzură izbutită.
Tehnoguvernul de-acuma (mai degrabă de tranziţie sau umplutură decât format din tehnocraţi sadea) are meritul că, pe perioada mandatului limitat, satisface pe unii (e drept, cei mai colţoşi şi firoscoşi – strada cu protestatarii, Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional), năuceşte pe alţii (scormonitorii prin gunoiul lăsat în urma lor de păpuşarii străini şi autohtoni) şi-i lasă complet indiferenţi pe cei mai mulţi dintre români, aceştia trăgându-şi zilele potrivit apatiei găzduită în dogma filosofică: „Ei (adică cei de sus, străini de noi şi gravele noastre probleme) se aleg şi tot ei se dau jos”…
Căci ce tehnocraţi sunt aceşti guvernanţi scoşi la comanda străină din mâneca serviciilor secrete, care – iată – dau iama în firavul buget al României (nici vorbă de economii, doar cheltuieli cu carul, aşa că până la urmă vor avea parte de alocaţii şi pisicile prezidenţiale!), dar nici urmă de bani pentru investiţii, deşi cel mai umil netehnocrat ştie prea bine că o economie fără investiţii este condamnată la moarte?
Pesemne că tocmai asta se urmăreşte în centrele de comandă ale globalizării, ca România să-şi lase în paragină milioanele de hectare de pământ bun de uns pe pâine şi astfel să fie obligată să cumpere pe bani grei (bani împrumutaţi de la păpuşarii mondiali – FMI, Banca Mondială) peste 70% din alimentele infestate şi din băuturile otrăvitoare de pe mesele românilor, ca citricile să fie mai ieftine decât merele româneşti şi ca litrul de lapte din producţia internă (nu şi laptele contrafăcut conform normelor europene) să fie cu mult mai ieftin decât celebra scârboşenie numită Coca-Cola, despre care se ştie foarte bine cât este de dăunătoare pentru consumatori, dar care are notabile avantaje de felul următor: spală toaleta mai bine ca orice detergent şi-i foarte eficace la tratarea plantelor de diverşi paraziţi…
Actualul tehnoguvern românesc este binevenit şi pentru mult încercatele noastre partide politice, îndeosebi PSD şi PNL, nu atât din pricina megascandalurilor cu furturi mai ceva ca-n codru, cât din cauza că multe din piesele lor grele, piese trecute prin ciur şi prin dârmon, ori zac după gratii, ori au fost obligate să iasă din joc şi să lase locul altora mai tineri şi mai puţin cunoscuţi, dar în substanţa lor intimă la fel de corupţi ca predecesorii, respectiv ca mentorii lor (vezi antologicul cuplu Adrian Năstase – Victor Ponta), căci ticăloşia politică are grijă să-i facă faimoşi în ţară şi peste hotare.
Aşa că toate partidele au câteva luni la dispoziţie până la alegerile locale şi parlamentare pentru a-şi lustrui faţadele. PNL, de pildă, crede că a rupt inima târgului cu Decalogul său de doi bani, pe care greii (a se citi corupţii putrezi de bogaţi) de la centru (Ioan Olteanu, Cătălin Teodorescu, Relu Fenechiu, Tudor Chiuariu, Adriean Videanu etc.) şi din teritoriu (atâţia primari, consilieri şi preşedinţi de consilii judeţene) nu dau nici măcar o ceapă degerată. Şi asta deoarece politica postdecembristă (pesedistă, penelistă şi de orice altă culoare) s-a făcut şi în continuare se va face cu bani, purcoaie de bani la fel de murdari ca şi cugetele celor care-i manevrează.

Sighetu Marmaţiei, George PETROVAI
10 dec. 2015

Lasă un răspuns