«

»

Tatiana Flondor Arieşanu – versuri

arie_350_anu_tatiana_flondor

Magazin de jucării

În casă,
Tavanul completa bilete
La Loto: 6/49.
Şoareci scheletici,
Pe perna mea cu mucegai,
Jucau sârba şi râdeau
Că-n preajma lor
Miroase a hoit
Şi a lucruri putrezite.
Păianjeni, morţi,
Muşte, viespi, moarte,
Au deschis în odăi
Un magazin de jucării,
Iar, din delirul meu,
O trotinetă
A fixat,
Tot în odăi,
Un cer,
Cu vânt şi stele.
Pe o laviţă, un patefon
Glăsuia cifre.
Ai cui să fie anii aceştia,
Oglindă?
“Ochii mei s-au dus în Grui,
Unde mama ta avea pământ,
Dacă rămâi, să mi-i aduci”.

RUGĂCIUNE

Mai las-o, Doamne, pe mama
Să vină în vis şi să deschidă fereastra spre cer,
Să văd cum din nori coboară dâre de fum,
Ce se confundă cu graiuri de om.
S-o văd cum sapă iar la vie,
Că, din pământ,
Se înalţă drumuri cu suflet de om.
Să mai clintească roata la fântână,
Că încă-un prunc, al nostru,
S-a botezat în lume.
Mai las-o, Doamne, pe mama să vină,
Eu o aştept, iar bruma a făcut, din mâna mea,
Broboadă peste lespedea ce azi o văd
Şi mâine nu e.
Mormântul s-a îndepărtat
Şi-n locul lui e doar un nume,
Dar eu zăresc, adesea, o privire,
Ce stă de pază pe o piatră umedă, pustie.
Şi când mă apropii,
Este mama.
Întind mâna, dar ea nu e,
Deşi vorbesc cu ea.
Dar parcă-i gând
Şi-mi spune că e vie
Şi să nu mai plâng,
Fiind-că Adevărul
Ni s-a dat lăuntric
Şi El este nesfârşit.
Şi nici sufletul pietrei
Să nu-l mai tulbur,
Că înăuntrul lui,
Stau Legile Domnului venite.

NUNTA

Şi m-am tot dus…
La motelul de la Peştera Muierii,
Părea să fie o nuntă.
Mireasa i-a cerut mirelui
S-o treacă pragul cel mai înalt
Al stâncii.
Am văzut podul de peste râu.
Şi margaretele luate de vânt:
“Mă iubeşte, nu mă iubeşte…”
Au apărut mirii îmbrăţişaţi,
Urcând pe poteca dinspre munte.
Poteca şi caprele pe creste…
Şi pâlcuri, pâlcuri de mesteceni.
Mirii urcau.
Steaua polară îmbăta paharele cu vin.
Paharele dansau tangouri de îndrăgostiţi.
Mirii urcau.
Paharele scriau petiţii.
Ni s-au furat: Memoria. Şi tangoul.
Mirii urcau, urcau…
Steaua polară fixa în părul miresei,
Coroniţă din scoarţă de mesteacăn.
Mirii urcau.
Steaua polară a trecut între miri.
Vântul a smuls voalul miresei.
Mireasa cobora, şi cobora să-l prindă.
Voalul se destrăma, se destrăma,
Învăluit în bolboroseala râului de codru.
Râul a îmbrăcat mireasa în rochia lui,
Croită din vuietul apei prăbuşit pe pietre.
Mireasa se tot ducea, se tot ducea,
Cu râul drept mire.

ÎNGERII AU ADUNAT PRIVIGHETORI

Vino acasă, mamă.
Îngerii au adunat privighetori
În curtea noastră.
Şi împreună cântă.
*
În aşteptare,
Stelele se dublară, mamă.
Alege una dintre ele,
Să ştiu la care să privesc.

TATIANA FLONDOR ARIEŞANU

din volumul Casa Părăsită, Edit Excelsior Art, Timişoara,

Postfaţă de Eugen Dorcescu

Lasă un răspuns