«

»

Olguţa Trifan – in memoriam

olguta_trifanDin rădăcina ta, rămas-am rămurea…
O, brad frumos, cetină-tristă în amurg,
Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea…
Pe prundu-ncărunţit, azi, lacrimi-calde-mi curg.

Văzduhul – o harfă ce-mi strigă durerea
Când zări îngheţate cu privirea parcurg,
Din rădăcina ta, rămas-am rămurea…
O, brad frumos, cetină-tristă în amurg.

Prin gând înzăpezit, acolo, într-o stea,
Te văd, brad-luminat, departe într-un burg,
Zâmbindu-mi blând, cu voie de la demiurg,
Şi-o voce pură, numai vocea ta, şoptea:

„Din rădăcina mea, rămas-ai rămurea…”

P.S. Versuri dedicate tatălui meu.
30 Decembrie – Ziua în care ar fi împlinit 84 de ani
Sunt 6 ani şi 7 luni de când l-am pierdut.
Dumnezeu să te aibă în grijă, tăticul meu drag!

2 comments

  1. C.Nechita

    Mereu gânduri bune și frumoase pentru cei dragi!

  2. Marian Malciu

    Vai de copiii care-şi uită părinţii!
    Dumnezeu să-l odihnească în lumea cea veşnică!
    A lăsat o rămurea care să-i ducă numele mai departe, drept, cinstit, prin muncă şi inspiraţie divină, spre bucuria cititorilor săi… O rămurea ce-i mândră de rădăcinile sale şi care merită toată atenţia şi stima celor ce o cunosc cu adevărat…
    Felicitări, Olguţa Trifan!
    Cu stimă şi preţuire,
    M.M.

Lasă un răspuns