«

»

Dimitrie Grama – versuri

Dimitrie GramaAu trecut Sărbătorile

Au trecut val-vârtej
sărbătorile.
Clopotele veșniciei bat
în fulgul de zăpadă.
O mâna
șterge clipa
şi rămânem prizonierii
timpului.

                                   Au trecut sărbătorile…

Reîntâlnire

Mă trezesc lângă o fereastra deschisă
în care o femeie tânără
ţine un prunc în brațe. Mă
îndeamnă
din ochi să mă apropii.
Fără să privesc îi spun:
,,Sunt eu acest copil, mama!
De ce mi-l arăți tocmai acum
când m-am reîntors?”
Nu-mi răspunde. Își întoarce
privirea
înspre interior.
Acolo pe un scaun înalt e tata.
Fumează şi tace.
Eu cresc în brațele mamei care
mă scapă în strada unde eu
bine-nțeles sunt școlar, soldat.
O clipă om matur. O clipă doar.
Şi, dintr-o dată, bătrân. Mă clatin
şi cad pe piatra dură. Nu simt
nimic.
Din fundul camerei vine acum
şi tata. Cu mama de mână coboară
în stradă.
Îmi spun: Nu mai este nimic de
făcut. Ești mort!
Închid fereastra şi se întind
pe piatra lângă mine.

Lasă un răspuns