«

»

Definim şi… ne definim

       În ultimul timp este uzitat tot mai des termenul ,,personalitate”. Personalitate politică, literară, culturală, etc. Dar, suntem în cunoştinţă de cauză atunci când exprimăm, definim sau concluzionăm ce înseamnă o personalitate?
O personalitate este acel ansamblu de caracteristici individuale care definesc o persoană şi îi conferă unicitate. Definiţia personalităţii nu poate fi obiectivă, reală, fără o analiză factorială, care stă la baza diferitelor tipuri umane pe care le întâlnim. Unul dintre cei mai influenţi psihologi ai secolului 20 psihologul Hans Eysenck, consideră că dimensiunile personalităţii – extraversiunea şi nevrozismul – nu se pot justifica decât privite prin cea de-a treia dimensiune: ,,psihoza”. Factorii principali care definesc o personalitate se compun la rândul lor din factori secundari, care stau la baza ,,psihozei” şi numără elemente de tipul singurătăţii, insensibilităţii, indiferenţei faţă de alţii, nonconformismului, opoziţiei faţă de practicile sociale şi lipsei de conştiinţă. O întreagă teorie, începând cu teoria lui Cattell, continuând cu viziunea lui Carl Rogers şi cu teoria constructelor personale a lui Kelly, care explică felul în care individul îşi înţelege lumea, toate aceste teorii stau la baza definirii unei personalități.

Tot mai des citim şi auzim cum diferite personalităţi sunt ,,analizate” sub lupa amatorismului verbal şi educaţional – am putea concluziona, pornind de la aceste studii psihologice, că prejudecata este cea care apare la unele persoane mai mult decât la altele, aceste persoane având evidente deficienţe de personalitate.
Atunci când avem prejudecăţi avem şi o atitudine negativă faţă de cei din jurul nostru, pe care îi judecăm mai sever decât pe alte persoane cu aceeaşi conduită. Orgoliul şi prea des clamata democraţie face pe fiecare să creadă că judecăţile lui sunt cele mai bune, indiferent de nivelul educaţional şi cultural, căci, nu-i aşa, democraţia îţi dă dreptul la o părere!? Dar se rămâne la stadiul de părere fiindcă o persoană ce a terminat cu greu o şcoala generală şi mai apoi la fel de greu a absolvit un liceu de duzină şi asta prin mila profesorilor şi prin intervenţiile părinţilor, nu are acelaşi nivel educaţional şi de analiză cu un absolvent al unui liceu de prestigiu. Dacă mai studiem şi traiectoria studiilor universitare, comparaţiile între o persoană ce abia a terminat cu note de cinci şi un absolvent de zece poate spune multe.
Dar, ajunşi în creuzetul realităţilor unde şi alte trăsături ale personalităţii intervin – aş numi doar invidia şi viclenia celor ce se ştiu mai slab pregătiţi, situaţiile pot fi răsturnate în favoarea mediocrităţilor. Se pot da şi exemple de tipuri de caractere-personalităţi, indivizi care în timpul comunismului erau tovarăşi şi simpatizanţi ai activismului de partid iar după schimbarea orânduirii s-au adaptat noilor cerinţe devenind ,,liberali”: cu siguranţă aceşti indivizi nu au verticalitate morală rămânând la stadiul simplei adaptării animalice lipsindu-le acel ceva ce diferenţiază omul de animal.
Cum poate fi redusă prejudecata? Dacă individual se poate face mai uşor acest lucru, la nivel de grup sunt unele greutăţi. Este nevoie de un efort comun pentru reducerea prejudecăţilor. Sunt de mare ajutor informaţiile primite (din afară, din alt mediu!) care distrug stereotipurile tradiţionale ale acestor grupuri şi care ne arată fiecăruia dintre noi cum prejudecata poate fi descurajată. Numai atunci prejudecata poate fi redusă sau în mod eficient eradicată.

Emilia Ţuţuianu

niccolo-machiavelliprincipele

Lasă un răspuns