«

»

Sorin Grumuş – Constantin Creangă și cariera militară

CONSTANTIN CREANGĂConstantin Creangă, s-a născut la data de 19 decembrie 1860, fiind unicul copil al scriitorului Ion Creangă. Acesta nu a avut o copilărie fericită, datorită faptului că mariajul părinților săi a fost grevat de numeroase stări conflictuale generate de crize de gelozie și tulburări provocate de ingerințele repetate în familie ale socrului marelui povestitor. De asemenea, tatăl său, scriitorul Ion Creangă, se purta foarte sever cu el, și nu ezita să îl pedepsească pentru orice abatere de la regulile impuse.
La vârsta de șase ani Constantin Creangă este înscris la Școala primară de la Biserica ,,Trei Ierharhi” din Iași unde tatăl său fusese institutor cu doi ani înainte. Contrar așteptărilor, după absolvirea cursurilor primare, Ion Creangă și-a înscris băiatul la Școala Fiilor de Militari din Iași, într-un moment de mare cumpănă din viaţa sa, deoarece tocmai fusese dat afară din rândul clerului şi din învăţământ.

Situația materială a scriitorului se înrăutățise după îndepărtarea din corpul învățătorilor, situație în care înscrierea fiului la școala militară îl scutea de plata internatului, și îi garanta acestuia din urmă o slujbă sigură.
Şcoala militară avea avantajul că era gratuită şi promitea pentru micul Constantin o carieră profesională respectabilă, lipsită de grija zilei de mâine, în rândurile Armatei Române.
Mult timp mai târziu, băiatul avea să povestească felul deloc democratic în care tatăl său hotărâse să-l înscrie aici: ,, Militar am fost pentru că aşa a voit tata. (…) Era el cum era cu alţii, dar cu de-ai lui, de-ai casei şi de-alde mine mai ales, pleosc una peste gură! Şi n-aveai cui te plânge, grevele nefiind încă inventate pe-atunci”.
Cariera militară a devenit o oportunitate pentru fiul lui Ion Creangă și nu o opțiune, lucru remarcat și de criticul literar George Călinescu care scria mai târziu faptul că ,,Creangă și-a înscris băiatul la Școala Fiilor de Militari fără ca gestul său să aibă vreo legătură cu vreo vocație ostășească.”
În acest context, merită a fi menționat faptul că este greu de crezut că marele povestitor ar fi avut vreo chemare către cariera militară, către respectarea rigorilor ordinii și disciplinei cazone, atâta vreme cât ,,înhățarea lui bădița Vasile cu arcanul pentru a fi dus la oaste” a lăsat un gol în sufletul școlarului Nică, a lui Ștefan a Petrei.
În ,,Amintiri din copilărie” scriitorul descrie suferința lui și a copiilor din sat pricinuită de luarea la oaste a iubitului lor dascăl : ,,ne-am întors plângând pe la casele noastre”. Ion Creangă va fi marcat toată viața de această ,,afurisită priveliște” și nici măcar cuvintele de îmbărbătare ale dascălului său, bădița Vasile că ,, și în oaste trăiește omul bine dacă este vrednic” și nici invocarea faptului că ,,oștean a fost și Sfântu Gheorghe și Sfântul Dimitrie și alți sfinți mucenici…” nu vor alina suferința copilului de atunci.
La toate acestea, se adaugă faptul că scriitorul manifesta o vădită antipatie față de generalul Christian Tell, care în calitate de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, semnase decretul de destituire a acestuia din funcția de învățător în luna iulie 1872, și ulterior refuzase cu aroganță să îi răspundă la cele două petiții depuse.
În cele din urmă, Constantin Creangă absolvă Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București în 1879, cu gradul de sublocotenent.
Pe vremea când încă fiul său era elev militar la Bucureşti, Ion Creangă l-a rugat pe scriitorul Ioan Slavici să-i urmărească îndeaproape situaţia şcolară , printre altele exprimându-și îngrijorarea în următorii termeni : ,,Nu ştiu dacă Creangă al meu învaţă sau se lasă pe-o ureche”.
Pradă viselor din tinereţe, Constantin avea planuri de înscriere la Facultatea de Arhitectură din Viena și voia să breveteze dispozitive mecanice. De asemenea , se îndrăgostea până peste cap, și se detaşa cu uşurinţă de femeile pe care le iubea, singura constantă a vieţii sale labirintice, fiind lipsa acută de bani.
Profitând de prietenia lui Mihai Eminescu cu tatăl său, în decembrie 1878, Constantin l-a determinat pe marele poet să-i scrie aceste rânduri lui Ion Creangă: „Nu ştiu dacă ai cauze deosebite de nemulţămire împotriva lui fiu-tău, dar oricare ar fi acelea te rog să le treci cu vederea şi să-i trimiţi din când în când parale pentru trebuinţele lui estraordinare”. Din păcate, aceasta este unica scrisoare care s-a păstrat dintre cele trimise de Mihai Eminescu lui Ion Creangă, în care se face referire la relația financiară dintre tată şi fiu.
Demn de remarcat este faptul că, în ciuda faptului că adolescenţa lui Constantin a fost marcată de cereri disperate de bani, în momentul morţii tatălui, acesta a dat dovadă de generozitate . El a donat toate economiile găsite în casa povestitorului, în sumă de 30.000 de lei, unui comitet editorial care s-a ocupat de publicarea primei ediţii a operelor complete ale lui Ion Creangă, carte apărută în 1892.
În același an, la vârsta de treizeci şi doi de ani, Constantin Creangă a părăsit armata, întorcând spatele unei cariere pe care o începuse cu aproape două decenii în urmă. Acesta a fost atras de mirajul unui ambiţios proiect comercial, care consta în vânzarea foiţelor de ţigară pe o piaţă extrem de aglomerată, precum și de faptul că se considera o fire prea independentă, pentru regimul pe care i-l impunea viaţa cazonă.
Marca sub care Constantin Creangă şi-a vândut foiţa de ţigară se numea ,,Creangă”, un nume comercial, pe care l-a popularizat până în 1900, printr-un slogan care, în ciuda tonului său imperative, nu i-a adus numeroși clienţi.
Din nefericire pentru acesta, încercarea de a amesteca literatura cu comerțul, prin tipărirea pe pachețelele cu foi de țigară de fotografii și extrase din operele clasicilor români a eșuat, în pofida gălăgioasei reclame : ,,Ori fumaţi hârtia Creangă, ori daţi dracului tutunul!”.
După o serie îndelungată de afaceri eșuate, Constantin Creangă își încearcă norocul și în politică, dar fără succes, candidând la data de 18 februarie 1911 pentru Camera Deputaților , la un colegiu din județul Neamț.
După demisia sa din rândul cadrelor active ale armatei, Constantin Creangă a rămas în evidența armatei cu gradul de căpitan de rezervă. În această calitate, la vârsta de 53 de ani, ajuns la o maturitate deplină, a fost mobilizat în anul 1913, cu prilejul intrării României în Primul Război Balcanic, la Regimentul 80 infanterie rezervă, în funcția de comandant al companiei a 8-a.
Foaia calificativă a căpitanului Constantin Creangă evidențiază starea bună de sănătate,fizicul plăcut, educația militară distinsă precum și inteligența și tactul cu care și-a condus compania: ,,Pentru dragostea ce are pentru soldat, pentru serviciile ce real a adus corpului – scrie comandantul de regiment – căpitanul Creangă ar merita să fie înălțat la gradul de maior.” Demn de remarcat este faptul că la încheierea celui de-Al Doilea Război Balcanic , căpitanul Constantin Creangă va fi decorat cu medalia ,, Avântul Țării”. De asemenea, în baza Înaltului Decret Regal nr.2087 acesta este înaintat la gradul de maior în rezervă, la data de 10 mai 1914.
În această calitate, maiorul Constantin Creangă a participat la bătăliile purtate de armata română , în timpul primei campanii a Războiului pentru Întregirea României . La data de 15 octombrie 1917 maiorul Constantin Creangă a fost numit comandantul Regimentului 8 Vânători , partea sedentară.
Marcat de ororile războiului , cu o sănătate șubredă Constantin Creangă se stinge din viață în luna martie 1918, la vârsta de 57 de ani, la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași.
A fos avansat post-mortem la gradul de locotenent colonel, fiind înmormântat într-un mausoleu închinat militarilor morți în timpul Primului Război Mondial, din cimitirul ,,Eternitatea ” din Iași.

CONSTANTIN CREANGĂ  a

 

Bibliografie:
– Comandor (ret) Gheorghe Vartic în Calendarul Tradițiilor Militare 2014;
– Ionuț Stănescu în ,,Articole de ziar” 20 octombrie 2011.

Lasă un răspuns