«

»

Ştefan Dumitrescu – versuri


Imnul iubirii

Se auzea iubirea cum pătrunde prin scoarţa copacilor
ca o vulpe care intră în mare
săpându-şi cu labele vizuina
cel care cosea marea de ţărmuri auzea o cântare divină

sufletul meu mergea prin oraşe
ca să ude seminţele amintirilor
şi atunci l-am văzut pe paznicul pustiului
cum iubea o instituţie

fericiţi cei care-şi lasă lumea lor
şi intră în corola unui crin ca şi cum s-ar pierde-n păduri
ei stau ca nişte şoimi pe mâinile albe
ale unei femei ce intră mândră în iad

HYMN OF LOVE

Love was heard penetrating the bark of the trees
Like a fox that goes into the sea
Digging up with the paws a lair
The one who was sewing the sea and the shores
Heard a divine chant

My soul was moving in towns
To wet the seeds of the memories
It was then when I saw the guard of the desert
Loving an institution

Happy are those who let their world
And enter the corolla of a lily as if they lost in the woods
They sit like the falcons on the white hands
Of a woman who proudly enters the hell

Lasă un răspuns