«

»

Constantin Enianu – poesis

Constantin Enianumotivaţie

atâtea idei prin creier mi-aleargă
iar cele mai multe le las pe file
mult scrise masive la dragă
ce nici nu mă ştie dar poate mă are
întors pe din două ca ziuă şi noapte.
în spor de pământ rotit după soare
mă leg ca esenţă de vrajba din şoapte.
dorită când vocea-i prea tare
cărarea bătută de mine în şagă
uşor nu mă ştie-ntru fapt şi gândire
de-aceea tu semeni cu lumea cea largă
uşorul instinct să-ţi mântuiască-n fire.
teluric şi cosmic aprob după lege
ca mersul nostru uitări să renege.

opera aperta

iubeşte omul poezia dar nu poetul.
urăşte lupta viaţa vană dacă-n tom
rămân numai iluzii cu concretul
zilei şi nopţii zdrăngănite-n somn.
varsă amintiri de dorinţe cereşti
care vin să muşte pământul
şi nu uita că treci printre peşti
zburători când se frânge avântul.
înghite din trecut viitorul ce doare
şi dă la învins izbânda pătrunsă
căci flama de faclă şi raza ce are
păstrează scânteia bine ascunsă.
uneşte-te cu Cerul şi-n Pământul greu
vei înţelege Complexul lui Anteu.

anteu

când grija oamenilor buni la genii
nu găsesc pierzându-se cu zile
fără răspunsuri în domenii
ce-ar lămuri şi minţi senile
mă ţine deznădejdea ceţii amare
să-mi pun o piatră-n gât şi linişti s’am
sub val de mare corpul meu de sare
să se întrepătrundă cu apa-neam.
apoi uitat ca un pigmeu de ginte
urât de viaţă şi iubit de moarte
să trec ca toţi şi toate cu aminte
c-al meu cuvânt de univers încalte
îţi va lăsa ce ai respins oricând
iubiri curate-n templul de pământ.

Lasă un răspuns