«

»

Ştefan Dumitrescu – versuri

stefan-dumitrescuHYMN OF THE BLOSSOMED CITIES

She was passing through the blossomed cities
Her fox tail could be seen from distance
Here were once fileds of grain
Through which the lovers used to walk naked

And their so pale skin
Spread a light as from a lamp
At this light the reapers
Were trembling of too much cold

She was walking on the bottom of a sea
Which was lighted as a crystal
That from a distance seemed to be her haircut
And she was preaching the transparency

IMNUL ORAŞELOR ÎNFLORITE

Ea trecea prin oraşele înflorite
coada ei de vulpe se vedea de departe
pe aici altădată erau lanuri de grâu
prin care iubiţii mergeau goi

şi pielea lor atât de palidă
răspândea o lumină ca de lampă
la această lumină secerătorii
dârdâiau de frig

ea mergea pe fundul unei mări
luminate ca un cristal
ce de departe părea coafura ei
şi ea propovăduia transparenţa

THE GREAT MISSUNDERSTANDING

In fact here is the great missunderstanding
Of everything that happened so long ago
That great misfortune which had to come
Had been just a lily on the hill

In the light of time
There remained nothing from that
Wild woman who once lighted the woods
Perhaps just the sunset reminds us of her

Sometimes I miss her so much
As if she were spread in the air
But she will never appear again
Only on the mountain a mirror will shine.

MAREA NEÎNŢELEGERE

De fapt aici este marea neînţelegere
a tot ce se întâmplase cu atâta timp înainte
acea mare nenorocire ce trebuia să vină
fusese o floare de crin pe o colină

în lumina timpului
din femeia sălbatică ce o dată lumina pădurile
nu s-a mai găsit nimic
poate numai apusul ne mai aduce aminte de ea

câteodată mi se face atâta dor de ea
că ai crede că e risipită în aer
însă ea niciodată nu va mai apare
numai pe munte o oglindă va străluci.

OLIVIA` S HYMN

7

Where Olivia was waiting for me with the coffee
“Olivia”, I said, ”don’t you here it?”
Her soul was giving off vapours
And she didn’t hear that sombody was calling me in the woods

“I shall leave, Olivia, I shall leave,
And all this room will be full of vapours
And after centuries,when sombody comes in
His hair will suddenly fall down

And I left that evening
A fox as a flame lighted dazzlingly the woods
“What can you do in a yellow history like ours?”
I said, ” but become pale”.

IMNUL OLIVIEI

Unde Olivia mă aştepta cu cafeaua gata
Olivia îi spusei tu n-auzi ?
din sufletul ei ieşeau aburi
şi ea n-auzea cum cineva mă striga prin păduri

eu voi pleca Olivia voi pleca
şi toată camera aceasta se va umple de aburi
şi când peste sute de ani va intra cineva aici
îi va cădea deodată părul

şi-n după amiaza acelei zile am plecat
o vulpe ca o flacără lumina codri orbitor
ce să fac într-o istorie galbenă îmi spuneam
decât să devii palid.

Lasă un răspuns