«

»

Constantin Enianu – versuri

Constantin Enianupietro aretino

născut de o sedusă vrednică de cinste
ai fost şi rău şi bun lângă un ban
de el uzând ca să parvii dar cin’s’te
salveze ca să trăieşti în lan ?
un bob de viaţă de la grâu mănos
îţi pare ca nimic de nu e mult
în braţul harnic ce-a cinstit frumos
fecunditatea clipei când a smult.
tu-ai petrecut dureri care învaţă
că din fiinţă nu se poate pierde
originea ca spor întru povaţă
erelor nestinse-n traiul verde.
cred că aste rânduri azi au frânt
închipuirea că ai pierit înfrânt.

reflex

nu mai pot s-ascult
decât un glas de cult
fecund într-un scris
de străbun proscris.
nu mai cred nici sper
în farmec şi mister
pe care le-ntâlnesc
în lumea ce trăiesc.
nu mai vin să spun
de ce nu sunt nebun
când vremea se adună
să mă aline-ntrună
ca pe un bob de sare
căzut în larg de mare.

înapoi de început

cât să mai scriu ? mai bine plec
de unde am venit, adică
din mişcarea de lut sec.
dar simţirea îmi aplică
conştiinţa pentru faceri
sfidând plăceri de l-a-nceput
slăvind o lume de prefaceri
(puţină-n minte, multă-n lut).
că lumii-i place soare clar
şi norii ca le aduc în dar
recolte opulente-n poale.

Lasă un răspuns