«

»

Alexandru Spătaru – versuri

Alex SpataruVine primăvara!

Scrisoarea mea
e o mărturisire.
E scrisă cu lumina
începutului de primăvară.
Cuvinte pline de-adevărul ei
sunt un buchet de ghiocei.

Fragili, lipsiţi de apărare
la pământenele necurăţenii,
ar deveni doar nişte
resturi vegetale
în preajma unor vorbe goale.
Aş fi umbrit un timp
mult aşteptat de-o lume
bântuită de bolnave umbre.
Şi ar fi fost înc-o ratare
a năzuinţelor la marea vindecare,

prin dragostea
adusă de minunea
primăverii, din eternitate,
pentru nădejdile nenumărate.

Scrisoarea mea
de dor şi drag de viaţă
toată-i speranţă…

Mărţişor

Puteam să-i cumpăr
de la piaţă,
şi să-i expediez, presaţi,
prin poştă, într-un plic,
c-un accesoriu
din aţă roşie şi albă
şi cu un text banal şi mic.

Am preferat să ningă
în mine
o veche, dragă amintire
şi am cântat apoi
cu îngerii că
primăvara vine, vine!
A apărut un ghiocel
sfios
şi curios să vadă
dacă e-adevărat
sau l-am minţit.

Pe-acela îl trimit…

Lasă un răspuns