«

»

Eva Cerbu, O operă originală şi robustă

Prin anii ’40, în perioada sumbră a persecuţiilor şi interdicţiilor rasiale, a funcţionat la Bucureşti, la iniţiativa şi sub conducerea pictorului M.H. Maxy, o originală Şcoală de Arte Frumoase. Au frecventat-o tinere talente care nu puteau să studieze în institutele oficiale. Printre ele, câţiva viitori artişti plastici care aveau să ajungă reprezentanţi proeminenţi ai picturii, graficii sau sculpturii româneşti.
Numită şi Academia Liberă, la aceste cursuri au participat Alma Redlinger (pictură), Yvone Hasan (tapiserie), Maria Constantin (grafică), Lelia Zuav David (sculptură) şi Eva Cerbu, despre activitatea careia ne-am propus să scriem astăzi.
Eva Cerbu, în actele oficiale Eva Siegler, şi-a desfăşurat activitatea pe târămul plasticii de-a lungul a peste 60 de ani. Se poate afirma

[flickr_set id="72157665389051575"]

că au călăuzit-o întotdeauna principiile moderne ale artei avangardiste, în numeroasele domenii pe care le-a practicat. Căci Eva a fost eleva lui Maxy, el însuşi unul dintre dintre marii avangardiştii români şi, după 1945, a lui Alexandru Ciucurencu. A practicat pictura în ulei, pe care după o vreme a abandonat-o, preferând gravura în lemn şi linoleum, guaşa, pastelul, lucrările în tuş, tempera, cărbune. Nu i-au fost străine xilogravura pe hârtie, dar şi ceramica, teracota smălţuită ş.a.
În lucrările ei, personajele apar cu prezenţe puternice, cu figuri tipice, vizionare, care sugerează privitorului un univers fabulos. Compoziţiile sunt uneori spectaculare, prezenţa umană conferind subiectului o altă dimensiune, un arhetip al unei realităţi misterioase. Eva Cerbu exprimă idei şi sentimente într-o formă aleasă, personală, păstrându-şi modul specific de exprimare, stilul şi concepţia.
Cromatica, linea formelor, mesajul, discursul pictural fac ca lucrările Evei Cerbu (1924 – 2008) să se adune într-o operă originală şi robustă.

Dr. Dorel Schor

Lasă un răspuns