«

»

Poeţi romaşcani – Constantin Enianu

Constantin Enianusinteze infinite

mare mincinos sunt de minciuna
las curgătoare adevăr ţinând
ascuns sub albia ce-ntr-una
uzează prundul fără gând.
adevărul este copil în minte
spunând ce vede când se vede,
deci mă distruge dacă minte
iarba verde întru verde.
limba simplă înălţând prin simplu
din glia mea trăindu-şi seva
renaşte-n mers un timp periplu
pentru anteicii Adam şi Eva
să storc pământ de tot ce-i bun
în spirit de-adevăr de la străbun.

ardere fenixă

minciuna şi-adevărul la cel rău egale-s :
durerea din iubire, farmecul din stele
proporţionalitate-mparte ca linia lui Thales
şi mă redă în lume luptându-mă cu rele.
spre împliniri de bine aspir născând un dor
prin pierderea-n istorii a binelui romantic
când zid înalţ pe vatră cu-aripa întru zbor
în arderea fenixă modern voi fi sau antic.
născut între negaţii sorb norme din contrarii
ca viaţa-mi s-aibă rost în mersul pământesc :
în efectu-acesta nu se stârnesc avarii :
secunda lui e bună şi buni cei ce-l slujesc.
negaţii oarbe se nasc printr-o zidire
de nu alungă moartea cu jertfa de iubire.

Lasă un răspuns