«

»

Mariana Gurza – versuri


Plânge pădurea

Pădurea strigă neputincioasă
plânge
păsările speriate se rătăcesc în visuri.
Verdele crud păleşte printre ramuri prădate.
Doar eu încremenit
la un brad
mişcător

Mariana Gurza


încerc să-mi menţin echilibrul
pentru a nu-mi lua
zborul
aidoma păsărilor speriate.

 

Aleg şi tot aleg…

Nu ştiu ce drumuri să aleg.
Ba sunt netede
şi mi s-au obişnuit picioarele cu ele,
ba bătătorite de alte picioare…
Mai încolo nici nu cunosc
ce m-aşteaptă
E lumină
dincolo de lumină?
sau întuneric
dincolo de întuneric?

Trece timpul

Tu şi timpul
aţi trecut unul pe lângă altul,
neştiindu-vă.
Până-ntr-o zi…
când el s-a numit altfel
decât timp, s-a
făcut culegător de stele,
inimă,
trandafir, scoică…
Şi zbuciumul inimii
şi chinul trupului pălmuit,
avea urme de sfâşiere…

Lasă un răspuns