«

»

540 de ani de la Bătălia de la Războieni (Valea Albă)

Mausoleu comuna Războieni.

La data de 25-26 iulie 1476 a avut loc Bătălia de la Războieni (Valea Albă), un eveniment important din istoria medievală a Moldovei. Cu 540 de ani în urmă, armatei Imperiului Otoman și trupeor tătărești , aflate în alianță cu un corp de oaste din Țara Românească, i s-a opus o mică armată a Moldovei, aflată sub comanda domnitorului Ștefan cel Mare.
Armata otomană a trecut Dunărea în a doua jumătate a lunii iunie 1476, și apoi a înaintat pe Valea Siretului, spre capitala Moldovei, Suceava. În aceste condiţii, Ştefan întăreşte cetăţile, trimite o parte a oastei împotriva tătarilor, reuşind să-i alunge din ţară şi îi lipseşte pe turci de mijloace de aprovizionare, în urma alicării tacticii ,,pământului pârjolit” și a otrăvirii apei din fântâni. În acestă situație dificilă, fără a primi ajutor de la poloni sau de la unguri, Ştefan cel Mare este nevoit să opună singur armatelor invadatoare.
Acestă campanie militară condusă de însușii sultanul Mehmed al II -a era inițiată ca urmare a dezastrului suferit de către armata otomană, cu un an în urmă, la Vaslui. Domnitorul Moldovei își stabileşte tabăra pe un platou înalt, situat pe valea Pârâului Alb, un afluent al râului Moldova, unde se fortifică cu şanţuri, palisade şi căruţe legate între ele, după model husit. La 25 iulie 1476, armata moldoveană, atacă avangarda otomană condusă de beylerbey-ul Rumeliei, Süleyman Hadâmbul, pe care Ștefan cel Mare îl învinsese cu un an în urmă, la Vaslui. Oastea moldoveană provoacă mari pierderi inamicului , dar sosirea spahiilor îl obligă pe Ștefan să se retragă în tabăra întărită, la adăpostul artileriei.
A doua zi, pe 26 iulie 1476, după un duel de artilerie, otomanii atacă cu infanteria formată din azapi, care este respinsă, cu mari pierderi.
Sultanul porneşte atacul decisiv în fruntea ienicerilor, iar Ştefan cel Mare, după o rezistenţă înverşunată, copleşit de numărul adversarilor, este nevoit să abandoneze tabăra, şi să se retragă cu întrega oaste , în pădure.
Cronicarul moldovean Grigore Ureche, în Letopiseţul Ţării Moldovei descrie încleştarea astfel: „Şi multă vreme trăind războiul neales de îmbe părţile osteniţi şi turcii tot adăugându-se cu oaste prospătă şi moldovenii obosiţi şi nevindu-le ajutor de nici o parte, au picat, nu fiştecum, ci până la moarte să apără, nici biruiţi dintru arme, ci stropşiţi de mulţimea turcească, au rămas dobânda la turci. Şi atâţia de ai noştri au perit cât au înălbit poiana de trupurile de a celor periţi, pănă au fost războiu. Şi mulţi din boierii cei mari au picat şi vitejii cei buni au perit, şi fu scârbă [tristeţe, n.n.] mare a toată ţara şi tuturor domnilor şi crailor dimprinprejur, dacă auziră ce au căzut moldovenii supt mâna păgânilor”
După retragerea armatei moldovene, otomanii au trecut la jefuirea țării și la asediul cetăților, printre care, și Cetatea Nouă a Romanului . Situată la aproximativ 5 km. distanță de orașul Roman,, pe malul râului Siret, și considerat a fi cel mai important monument de arhitectură militară din perioada domnitorului Ștefan cel Mare, Cetatea Nouă a Romanului , unde domnitorul s-a retras împreună 6000 de ostași, a avut de suferit distrugeri foarte mari în timpul acestei campanii militare.
Aceasta a fost distrusă de turci între anii 1476-1478, dovadă este faptul că pârcălăbul cetății, nu mai semnează între acești ani, documente domnești.
Cetatea Nouă a Romanului a fost terminată la data de 15 septembrie 1466, acest lucru fiind certificat într-un document al vremii, în care este consemnat și primul pârcălab al cetății, Oancea sau Oanță.
În acest an se împlinesc 550 de ani de la construcția cetății, care este ,,cea mai originală fortificație medievală din țară noastră, singura construită în întregime de cel mai de seamă reprezentant al mășatinilor- Ștefan cel Mare și Sfânt” după cum apreciază domnul arheolog Vasile Ursachi, personalitate marcantă a orașului Roman.
Urmările campaniei otomane din 1476 în Moldova au fost dramatice: s-au înregistrat multe pierderi de vieți omenești, ţara a fost devastată de raidurile tătărăşti şi otomane,, și multe bunuri au fost jefuite.
În semn de respect și prețuire, militarii Regimentului 15 Dorobanți ,,Războieni” au iaugurat la data de 27 octombrie 1879 în parcul comunal din Războieni, un monument în memoria ostașilor căzuți în lupta de la Valea Albă.

Sorin Grumuş

Bibliografie:
– Dr.Vasile URSACHI ,,Cetatea Nouă a Romanului- o șansă pentru romașcani” în ,,Din istoria orașului Roman” – Lucrările Sesiunii de Comunicări, Roman.
– Melidonium 26 iulie 2013.

Lasă un răspuns