«

»

Virgil Răzeşu: M-a sărutat Dan Puric

Ei… ce asa mare scofală!? ar spune un cârcotas. Uite că este! Fiindcă îndrăgitul actor este dornic de comunicare, este inspirat, spontan, pasionat de viată si de oameni, iubitor de neam, pentru că are darul si harul de a fi, de fiecare dată, acelasi si mereu altul, fiindcă ajunge la miezul sau sâmburele lucrurilor, simplu, fără cuvinte căutate si sforăitoare, reusind să ne facă să le întelegem esenta, ba chiar să ne zdruncine din amorteala care ne cuprinde uneori, ba să ne dea si de gândit… Întâlnirile cu el, cele mai multe prin intermediul conferintelor, emisiunilor si cărtilor sale, fiindcă eventualitatea unei convorbiri directe este aproape imposibilă, reprezintă o bucurie pentru suflet si nu mai putin o satisfactie intelectuală. În seara de 18 iunie, cei care s-au aflat în sala Millenium a Hotelului Central Plazza din Piatra Neamt, au avut – pe durata a aproape trei ore – sansa unei întâlniri pline de strălucire si inedit cu Dan Puric, omul de spectacol si de comunicare, care s-a aflat într-o vervă de zile mari si a transformat până si pana de curent care a survenit – nici măcar o pană sadea, care să-ti ia lumina cu totul, ci una caraghioasă, care a durat aproape cât spectacolul – într-o spumoasă sarjă plină de umor la adresa tehnicii moderne si a întâmplării. Tema anuntată de organizatori era IUBIREA, subiect pe cât de amplu pe atât de greu de abordat. Dar ea a prilejuit actorului nu expunerea unui expozeu dominat de teoretizări fade, de definitii sau exemple făurite, ca din carte, ci evocarea unor secvente rupte din viata de fiecare zi, mai grăitoare decât orice model, demonstrative pentru nevoia de îmbogătire spirituală, cunoastere si lărgire a propriului orizont, bine primite si pe deplin gustate de publicul antrenat în derularea spectacolului. În finalul acestuia, împărtăseam celor prezenti o frumoasă amintire care mă leagă de Dan Puric. Observatorul atent putea să deslusească în fizionomia oaspetelui, încercarea de a-si aminti despre ce era vorba. …la sfârsitul anului 2011, s-a desfăsurat la Bucuresti, la Hotelul Ambasador – Hilton, Gala Medica Academica, o amplă reuniune de tinută, cu participare selectă, în cadrul căreia a fost premiat un grup de medici din toată tara, printre care figura si semnatarul acestor rânduri, cu un premiu Opera omnia. Conform cutumelor, ca la orice festivitate de premiere, laureatii beneficiau de un Laudatio, sustinut de personalităti la curent cu activitatea premiantului. Pe măsuta din apropierea prezentatoarei erau rânduite trofeele, diplomele si darurile destinate celor onorati. Mărturisesc că, la un moment dat, cum sirul trofeelor se apropia de sfârsit si nu fusesem nominalizat, mi-am spus că organizatorii îsi vor fi schimbat optiunile. N-ar fi fost pentru prima oară. Când prezentatoarea a luat ultimul trofeu si mi-am auzit rostit numele, nu stiam cine îmi va prezenta Laudatio, astfel că am fost de-a dreptul surprins când cel care a făcut-o era, nu un medic, ci chiar Dan Puric, invitatul de onoare al acelei Galei. El si-a început si si-a brodat show-ul pe CV-ul meu si îmi amintesc că m-a întrebat când am avut timp să fac 25.000 de operatii, să organizez 33 de reuniuni stiintifice si să fiu prezent la altele, să scriu cărti de specialitate si de literatură si asa mai departe. Sigur o întrebare la care nu am stiut să răspund, si nu stiu nici astăzi. Aici, la Piatra Neamt, când distinsul oaspete a realizat despre ce era vorba, a venit la mine, m-a sărutat si m-a îmbrătisat. L-am rugat să ne spună de ce atunci, la Bucuresti, când pe lista laureatilor figurau nume sonore, s-a oprit asupra provincialului care eram. Ne-a spus tuturor că si părintii săi au fost medici de provincie si că îi apreciază pe acestia la fel de mult ca si pe cei din Capitală. Am subliniat faptul că, la întâlnirile sale cu publicul, actorul nu uită niciodată să evoce suferintele celor care au pătimit în închisorile regimului trecut si i-am dăruit ultimul meu roman, „Trandafirul albastru“, care se referă si la evenimente petrecute în acea perioadă de tristă amintire. În final, Dan Puric a onorat publicul cu autografe pe cărtile sale, unele câstigate la tombola organizată în cinstea evenimentului. Pentru cei prezenti, întâlnirea cu Dan Puric, organizată de Asociatia Portia de Cunoastere, rămâne un moment de referintă si o amintire frumoasă pentru mai târziu.

Lasă un răspuns